Dragul meu frate,
Familie:
Comunitate formată din părinți și copii, uniți prin relații de consanguinitate sau căsătorie.
Întrucât bunicii, bunicele, nepoții și nepoatele intră în definiția de familie, ei sunt, de asemenea, parte a familiei.
Simțurile, dorințele, sentimentele și tendințele pe care femeile și bărbații le au reciproc sunt conform Sunnetullah (Al-Imran, 3/14). Dumnezeu a dat omului aceste sentimente în conformitate cu natura sa, dar a limitat căile de satisfacție a acestor tendințe prin anumite principii.
Aceste limite sunt căsătoriile conform sunetei.
Sunt interzise căsătoriile și relațiile care nu sunt conforme cu Islamul, precum și tendințele spre acestea.
Căsătoria,
Întrucât asigură satisfacția materială și spirituală a soților, este un element de liniște și confort. Instituția căsătoriei este necesară pentru continuarea și dezvoltarea speciei. Nu se poate vorbi de crearea unui cămin familial, nici nu se pot considera legitime copiii născuți, decât în conformitate cu regulile stabilite în Coran și Sunna.
Prima familie
Primii oameni au fost Adam (as) și Eva.
De atunci, instituția familiei s-a maturizat și s-a dezvoltat. Cu toate acestea, au apărut diverse tipuri de familii, influențate de societate, situația economică și climat.
Familie
Este format din părinți, copii, iar într-un sens mai larg, din rudele soților.
Prima condiție pentru înființarea unei familii islamice este,
Un bărbat credincios trebuie să se căsătorească cu o femeie credincioasă, iar între ei nu trebuie să existe relații de consanguinitate interzise de Coran. Coranul interzice căsătoria cu mama, tatăl, fiicele, fii, surorile, mătușile și nepoții, precum și căsătoria între surori de sânge. Tot conform Coranului, căsătoria cu mătușile din partea mamei sau a tatălui este interzisă.
Regulile impuse de Islam interzic căsătoria simultană a doi frați sau a nepoților soției, dar permit căsătoria cu ei după moartea soției. Căsătoria între veri consanguini (nepoti de mătușile și unchii) este permisă. Căsătoria copiilor cu soțiile lor, cu socrăile, măstricile și socrii este interzisă.
Este interzis să te căsătorești cu o femeie căsnică.
„Vă este interzis să vă căsătoriți cu mamele voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mătușile voastre, mătușile voastre din partea mamei, fiicele fraților voștri, fiicele surorilor voastre, surorile voastre de sânge, surorile voastre de sânge din partea mamei, mamele soțiilor voastre, fiicele soțiilor voastre cu care nu ați avut relații intime – căci dacă ați avut relații intime cu ele, nu vă este interzis – și cu soțiile fiilor voștri, și cu două surori în același timp. Dar ce s-a întâmplat în trecut, a trecut. Într-adevăr, Allah este iertător și milostiv.”
„…Și vă este interzis să vă căsătoriți cu femei căsnicite…”
(An-Nisa, 4/23-24)
Ca familia să fie armonioasă, membrii ei trebuie să îndeplinească reciproc obligațiile lor. Aceste obligații pot fi rezumate astfel:
a. Obligațiile reciproce ale soților:
Soții nu ar trebui să se concentreze pe neajunsurile și defectele reciproce, ci ar trebui să protejeze onoarea și castitatea lor. Astfel, prin unitate, ei ar trebui să asigure fericirea familiei. Religia noastră recunoaște bărbatul ca capul familiei:
„Bărbații domină femeile.”
(Nisa, 4/34)
Versetul coranic exprimă acest lucru. Întrucât bărbații au fost creați mai puternici decât femeile, întreținerea familiei este datoria bărbatului. Islamul acordă o importanță atât de mare acestui aspect, încât consideră cheltuielile pe care un bărbat le face pentru membrii familiei, cu scopul de a câștiga harul lui Allah, ca o formă de caritate.
(Riyâzu’s-Sâlihîn, I/331)
Drepturile și obligațiile bărbatului față de soția sa, din perspectiva hadith-urilor, pot fi enumerate astfel:
Un bărbat trebuie să trateze bine soția sa, să nu o rănească și să se abțină de la comportamente crude. Profetul (pace fie cu el) a spus:
„O, comunitatea mea! Vă sfătuiesc să tratați femeile cu bunătate. Căci ele sunt sub autoritatea voastră, dar nu aveți dreptul să le supuneți unei autoritate excesive. Situația se schimbă doar dacă comit deschisul păcat al fornicației.”
(Riyâzu’sSâlihîn, I/319)
Soțul trebuie să manifeste atenție soției sale, iar soția soțului, și amândoi trebuie să caute fericirea în casa lor. Nu trebuie să se abată de la căi legitime. Trebuie să fie zeloși în privința castității și a onorului:
„Spune-le credincioșilor bărbați să-și ferească privirile de tot ce este interzis și să-și păstreze curăția, să nu se apropie de adulter.”
(An-Nūr, 24/30)
Versetul exprimă acest lucru.
Bărbatul trebuie să-i amintească soției și copiilor săi poruncile religioase și să-i educe în bine.
„Poruncește familiei tale să facă rugăciuni.”
(Taha, 20/132).
„Învățați-l pe copil să se roage la vârsta de șapte ani. La zece ani, pedepsiți-l (dacă nu se roagă).”
(Riyâzu’s-Sâlihîn, I/339)
Soț,
Este obligat să asigure mijloacele de trai soției sale și să satisfacă toate nevoile ei, în funcție de averea și posibilitățile sale.
(Abu Dawud, Nikah, 41).
În cazul în care soțul ei este lătrău în acest sens, soția sa poate să se adreseze autorităților competente și instanțelor judiciare pentru a-și expune situația, precum și să cheltuie din bunurile comune fără a-l consulta pe soțul ei.
Soț
, niciodată soției sale
„Ești urât/ă”
nu ar trebui să spună asta, nu ar trebui să caute mereu greșeli în munca pe care o face
(Ibn Majah, Nikkah, 3)
, nu ar trebui să-și bată niciodată soția.
(Buhari, Nikah, 93),
nu ar trebui să-și supună soția permanent la suspiciuni și să încerce să o urmărească în secret.
(Müslim, Imare, 56).
Privind obligațiile soției față de soț;
Doamnă,
este ascultătoare față de soțul ei, care este capul familiei, în toate chestiunile legitime și islamice.
Femeie
trebuie să protejeze bunurile soției sale, să păzească intimitatea familiei, onoarea și copiii.
Femeie
Nu ar trebui să ceară divorțul de la soțul ei fără un motiv bine întemeiat. Femeii care vrea să se despartă de soțul ei fără a fi în situație de necesitate, Paradisul este interzis.
(Abu Dawud, Talak, 18).
Femeie
Nu ar trebui să părăsească casa fără permisiunea soțului ei.
(Buhari, Nikah, 116)
.
A femeii
Mulțumirea soțului ei este cea mai importantă sarcină a ei. Profetul a spus despre acest lucru:
„Orice femeie care moare cu consimțământul soțului ei va intra în Rai.”
(Riyâzu’s Sâlihîn, I/326).
Într-un alt hadis, Profetul Muhammad a spus:
„Dacă o femeie părăsește patul soțului ei (fără scuză) și petrece noaptea în altă parte, îngerii vor blestămi acea femeie până dimineața.”
(Aceeași lucrare, 323)
Femeie
trebuie să fie matura și să se comporte bine cu soțul ei, să nu se laude cu bogăția și frumusețea ei, să se ocupe de treburile gospodaresti, să aibă grijă de copiii ei și să nu risipească bunurile soțului ei.
(Traducción de Tecrid-i Sarih, V/174).
b. Obligațiile părinților față de copiii lor:
Prima obligație a părinților este să satisfacă nevoile copiilor. Profetul Muhammad (pace fie cu el) a spus:
„Cel mai bun merit al banilor pe care un om îi cheltuie pentru binefacere este cel pe care îl cheltuie pentru familia sa, cel pe care îl cheltuie pentru calul pe care îl va folosi în slujba lui Allah, și cel pe care îl cheltuie pentru camaradul său (mücahid) în slujba lui Allah.”
(Riyâzu’s-Sâlihîn, I/329)
Atunci când se satisfac nevoile copiilor, nu se trebuie nici să se fie extravaganți, nici să se fie tacați. Ambele situații sunt considerate neadecvate de religia noastră.
Părinți
Părinții trebuie să-și crească copilul cu bun simț, să nu-i vorbească despre lucruri pe care nu le-ar putea înțelege, iar educația să fie progresivă, de la simplu la complex. În primul rând, trebuie să-i facă cunoscute pe Dumnezeu, să-i inculce credința, să-l convingă, iar la vârsta potrivită să-i învețe rugăciunile. De asemenea, trebuie să-i explice ce este bine și ce este rău, să-i învețe bunul comportament la masă, să-i învețe să se ridice și să se așeze cu decor, să-i facă să adopte aceste comportamente. În timp ce fac acest lucru, părinții trebuie să fie un bun exemplu pentru copiii lor. Căci copiii imită întotdeauna adulții.
Mamă-tată,
trebuie să trateze copiii cu justiție, să nu le irite sentimentele de invidie și să nu facă discriminare pe baza sexului.
Părinți
ar trebui să dea copiilor lor nume frumoase, să-i circuncidească și să le dezvolte cunoștințele și sentimentele islamice.
Părinți
trebuie să manifeste dragoste și compasiune față de copiii lor. Profetul, pacea fie cu el, obișnuia să-l așeze pe o genunchie pe Ussame, iar pe cealaltă pe Hasan, apoi să spună:
„Doamne, binecuvântează-i cu mila Ta și fericirea, căci eu îmi doresc binele și fericirea lor.”
a comandat / a ordonat
(Traducción de Tecrid-i Sarih, XII/127)
Părinți
Ar trebui să-și mărite copiii care au ajuns la vârsta căsătoriei cu persoane curate și cu caracter bun. Profetul a spus:
„Cel care lasă în urmă un copil bun care va rogi pentru el, nu va avea cartea de fapte închisă, ci i se vor scrie continuu fapte bune.”
(Abu Dawud, Al-Wasaaya, 14).
c. Datoriile copiilor față de părinții lor:
Copii,
trebuie să fie ascultători și să facă bine părinților lor:
„Și noi am sfătuit omului să fie bun cu părinții săi.”
(Lokman, 31/14)
.
Fiindcă cei care fac cele mai mari sacrificii pentru creşterea şi educarea unui copil sunt părinţii.
Copii,
trebuie să manifeste respect și compasiune față de părinții lor, să le îndeplinească dorințele și să-i facă fericiți.
„Domnul vostru a hotărât ferm: Nu vă închinați decât Lui, și fiți buni cu părinții voștri. Și dacă unul dintre ei sau ambii sunt bătrâni, nu le spuneți nici măcar un cuvânt de reproș,
‘uff’
Nu le spune nimic rău, nu te supăra pe ei și nu le striga în față, răsfoșnește-i pe amândoi și vorbește-le cu blândețe. Arată-le umilință, având compasiune față de amândoi, și spune:
„Doamne, ai milă de amândoi, aşa cum ei m-au crescut pe mine când eram mic, ai milă şi tu de amândoi.”
„Domnul vostru ştie mai bine ce aveţi în inimile voastre. Dacă vă arătaţi bunătate părinţilor voştri, Allah vă va ierta. Căci El este cu siguranţă iertător faţă de cei care se pocăiesc.”
(Al-Isra, 17/23-25).
Abdullah ibn Mas’ud a spus:
„Profetului (sas) al nostru:
– Care este fapta cea mai binecuvântată în ochii lui Allah?
întrebând pe Profet (pace fie cu el):
–
Rugăciunile săvârșite la timp,
a ordonat.
– Care este mai iubit, dupa rugaciune?
am spus.
–
Este vorba despre a fi bun cu părinții.
, a ordonat.
– Apoi, care este?
am spus.
– Este o luptă în slujba lui Allah,
au comandat.”
(Riyâzu’s-Sâlihîn, I/347).
Copii,
Nu ar trebui să vorbească rău despre părinții lor, să-i insulte, să îndeplinească testamentul lor, să fie ospitalieri cu prietenii lor:
„Doamne, iartă-mă, pe părinții mei și pe toți credincioșii în Ziua Judecății!”
Trebuie să se roage (cum se spune în versetul 14:41 din Coran).
Copiii care au atins vârsta pubertății trebuie să ceară întotdeauna voie părinților lor înainte de a intra în camera lor. Copiii care nu au atins vârsta pubertății trebuie să ceară voie părinților lor sau altor persoane înainte de a intra în camera lor în următoarele trei momente: înainte de rugăciunea de dimineață, adică atunci când se ridică din pat și se îmbracă; în timpul somnului de amiază; după rugăciunea de seară, adică atunci când se pregătesc să se culce.
Întrucât aceste momente sunt momente intime între soț și soție. Dumnezeu a poruncit tuturor credincioșilor să-i învețe pe copiii lor acest lucru (Nûr, 24/58).
Profetul Mahomed,
„Cui să fac bine?”
Iată cum a răspuns unui companion care l-a întrebat:
„Mamei tale (a repetat de trei ori), apoi tatălui tău, apoi celor mai apropiate.”
(Buhari, Edeb, 2; Muslim, Birr, 1,2; Abu Dawud, Edeb, 120).
Profetul Muhammad a spus, de asemenea:
„Mama este în mijlocul porților Raiului.”
(Ibn Hanbel, V/198);
„Paradisul se află la picioarele mamelor.”
(Nesâî, Cihad, 6)
.
Copii,
Copiii trebuie să fie întotdeauna respectuoși cu părinții lor, să le vorbească cu blândețe și să le zâmbească. Trebuie să asculte și să accepte tot ce spun părinții, cu excepția cazului în care se contravine lui Dumnezeu. Trebuie să se străduiască să obțină aprobarea lor în tot ce fac. Serviciile lor trebuie să fie puse pe primul loc, înainte de propriile servicii. Și după moartea lor, trebuie să se amintească de ei cu bunătate, să se roage pentru ei, să facă binefecințe și să îndeplinească testamentul lor.
După asocierea cu Dumnezeu, cel mai mare păcat este dezobiecția față de părinți.
Chiar dacă părinții nu sunt zeloși în îndeplinirea poruncilor islamice și în evitarea interdicțiilor, sau chiar dacă sunt necredincioși, acest lucru nu le anulează drepturile derivate din rolul lor de părinți. Prin urmare, este necesar să le ascultăm în chestiuni care nu constituie o rebeliune împotriva lui Allah și să le tratăm întotdeauna cu bunătate.
d. Obligațiile reciproce ale fraților:
Frați
Trebuie să se trateze cu bunătate reciproc, copiii să fie ascultători și respectuoși față de părinți, iar părinții să fie toleranți cu copiii. Numai în acest fel se poate asigura fericirea și pacea în familie.
Frați
Nu ar trebui să-și distrugă unitatea, solidaritatea și armonia din cauza lăcomiei materiale.
Frații
Nu ar trebui să ne lăsăm conduși de invidia față de abilitățile altora. Unii oameni sunt pasionați de cunoaștere, progresează în acel domeniu și devin celebri; alții sunt pasionați de comerț, lucrează în acel domeniu, progresează și pot deveni bogați. Ar trebui să abordăm acest lucru cu maturitate, să nu uităm că nu toți pot fi la fel, nu toți pot lucra în același domeniu.
Diferențele de opinie pe care le au – dacă există, bineînțeles – ar trebui rezolvate prin discuții, cu respect reciproc. Încăpățânirea și disputele conduc întotdeauna la consecințe negative, provocând nemulțumiri și conflicte familiale.
Privind caracteristicile dreptului de familie islamic:
Scopul căsătoriei este de a aduce pace și fericire familiei, precum și de a asigura o generație bună în societate.
„Unul din semnele Lui (a ființei și puterii Sale) este că v-a creat din voi înșivă perechi, ca să găsiți liniște și pace cu ele. Și a pus între voi dragoste și mila.”
(Rûm, 30/21).
„Ele (femeile voastre) sunt îmbrăcăminte pentru voi, iar voi sunteți îmbrăcăminte pentru ele…”
(Al-Baqara, 2/187).
Islamul, recunoscând satisfacerea nevoilor sexuale ca un aspect natural, afirmă că scopul căsătoriei nu se limitează la aceasta.
„O femeie neagră care dă naștere este mai bună decât o femeie frumoasă care nu dă naștere.”
„Căsătoriți-vă, procreați: căci mă voi mândri cu voi în fața altor națiuni în Ziua Judecății.”
(Avnu’l Ma’bûd Şerh Ebu Dâvud, I/173)
.
Caracterul simbolic al dotei, care reprezintă dorința bărbatului de a trăi o viață comună, înaltă și umană cu soția sa, este, de asemenea, menit să atingă același scop.
Fericirea familiei, noblețea copiilor și mântuirea societății islamice sunt strâns legate de criteriile pe care le folosesc cei care se căsătoresc la alegerea partenerului. Profetul Muhammad (pace fie cu el) a stabilit în acest sens următorul criteriu:
„O femeie se căsătorește din cauza a patru calități: averi, noblețe, frumusețe și religiozitate; căci pământul este al tuturor, dar religiozitatea este a celor puțini!”
(Buhari, Nikah, 16).
În Islam, căsătoria este un contract islamic, lipsit de formalități și ceremonii. Anunțarea căsătoriei, organizarea de ospete pentru prieteni apropiați și rude, organizarea de petreceri cu muzică etc. sunt considerate bune, sunt încurajate, iar refuzul de a participa la o astfel de invitație nu este bine văzut.
(Buhari, Nikah, 66 etc.)
.
Odată încheiată căsătoria, soțul și soția sunt obligați să respecte drepturile reciproce în fața lui Dumnezeu. Aceste drepturi reciproce se bazează pe egalitate, cu excepția conducerii familiei. Căsătoria nu anulează personalitatea femeii, iar personalitatea juridică și socială a bărbatului nu umbră drepturile soției. Femeia își poate păstra numele de familie, își poate exercita deplin și independent dreptul de dispoziție asupra bunurilor proprii.
Soții vor trata reciproc cu bun-simț și moralitate.
„Cel mai bun dintre voi este cel care este bun cu familia sa…”
(Ibn Māğeh, Nikkah, 50).
Vor fi răbdători cu mici capricii, incompatibilități și defecte, vor tolera pentru a nu se destrăma căminul:
„…Tratați femeile cu normalitate și bunătate; dacă vă deranjează ceva la ele, s-ar putea ca Dumnezeu să le fi înzestrat cu multe bunuri, deși vă deranjează acel aspect.”
(Nisa, 4/19)
Dacă disputa se agravează, se va recurși la un arbitru, iar dacă arbitrii nu pot asigura continuitatea familiei, se va recurși, ca ultimă resursă, la procedurile legale.
„divorț treptat”
sistemul va fi implementat.
Dreptul de familie islamic,
a permis ca un bărbat să fie căsătorit cu mai multe femei, dar nu mai mult de patru, și numai în condiții și situații dificile.
Prima soție
, dacă a impus condiția de a nu se căsători din nou, nu se poate face o a doua căsătorie,
În căsătoriile contractate în conformitate cu legea, este necesar să se țină cont de drepturile și personalitatea soților.
Pe lângă relațiile spirituale și morale, relațiile juridice dintre părinți și copii sunt reglementate cu atenție. Dispozițiile privind capacitatea juridică, tutela și curatela se referă la situația și interesele tuturor copiilor, fie ei cu părinți sau orfani. Islamul garantează că copiii să se ocupe de părinții săi nevoiași, că bărbatul să asigure traiul soției sale și rudelor sale nevoiașe. Și, în cele din urmă, dispozițiile privind moștenirea stabilesc drepturile tuturor rudelor, apropiate sau îndepărtate, asupra averii defunctului.
Dreptul islamic,
adulteriul persoanelor căsnicite
-în cazul în care sunt îndeplinite condițiile-
Întrucât a condamnat la moarte adulterul, interzicând-ul în această măsură, a blocat toate căile suspecte care ar fi putut duce la el, interzicând amestecul de distracții între femei și bărbați, intimitatea unei femei cu un bărbat străin, călătoria singură a unei femei fără un rudă apropiat, privirile insistente între femei și bărbați.
Aceste temel principii pe care se bazează ordinea familială în Islam, relevă în întregime concepția familiei în dreptul islamic.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
