Dragul meu frate,
Unde sunt oameni, sunt și conflicte.
Întrucât aceasta este o necesitate a naturii umane. Chiar și doi gemeni, crescuți în aceeași cultură, în același mediu material și spiritual, cu aceiași educatori și profesori, aceiași părinți, pot diferi în anumite aspecte. Având în vedere acest aspect, situația persoanelor crescute în medii foarte diverse va fi cu siguranță mult mai diferită. Pe lângă factorul de natură, alte cauze sunt, pe scurt, următoarele:
Faptul că problemele care fac obiectul disputei nu sunt, de fapt, deschise, ci sunt secrete:
Exemplul elefantului lui Platon explică foarte bine acest concept. Platon spune:
„Omul nu poate cuprinde adevărul în întregime, dar nici nu poate fi complet lipsit de el. Fiecare om percepe un aspect al adevărului. Iată un exemplu: câțiva orbi se apropie de un elefant, fiecare atingând un organ al acestuia, palpandu-l cu mâna și imaginând-și ce este. Cel care prinde piciorul descrie elefantul ca o creatură lungă și rotunjosă, asemănând cu trunchiul unui copar. Cel care ajunge la spatele lui spune că este o creatură asemănând cu dealuri înalte. Cel care prinde urechea spune că este o creatură plată, subțire, pliabilă și extensibilă. Se vede că fiecare dintre ei a putut percepe doar o parte a adevărului, a negat pe ceilalți, susținând că aceștia greșeau în descrierea elefantului. De fapt, conflictele, în multe cazuri, nu decurg din obscuritatea sau dificultatea problemei, ci din ignoranța fiecărei părți implicate cu privire la punctul de vedere a celeilalte. Din acest motiv, Socrate spune:
„Orice dezbatere se încheie odată ce se cunoaște subiectul dezbaterii.”
1
Dacă analizăm acest punct de vedere din perspectiva diferitelor școli de gândire islamice, vom constata că cei care nu privesc Coranul ca un întreg au ajuns la concluzii eronate. De exemplu, Coranul vorbește atât despre libertatea de voință a individului, cât și despre faptul că toată voința și puterea aparțin lui Allah. Astfel, pe de o parte, există versete care susțin Mu’tezile, care afirmă că omul creează propriile acțiuni și că Allah nu intervine în acțiunile omului, iar pe de altă parte, versete care susțin Cebriyye, care susține că omul nu are voință proprie, ci este ca o frunză uscată pe care o suflă vântul în fața voinței lui Allah. Dacă se analizează aceleași versete nu fragmentar, ci holistic, adevărul se va înțelege mai bine. Dacă se poate folosi o comparație, la fel cum este mai corect să privim elefantul cu un ochi care vede întregul, nu doar părți, este mai corect să privim versetele Coranului holistic. Altfel, la prima vedere, toți ar părea să spună lucruri corecte, dar în realitate, concluziile la care ajung sunt eronate și incomplete. Din acest punct de vedere, examinând toate versetele relevante, situația se va înțelege mai bine. Prin urmare,
„Omul hotărăște, Dumnezeu creează. Omul nu se eliberează de responsabilitate în privința acțiunilor pe care le hotărăște.”
Astfel, se clarifică un aspect care pare să fie bilateral, și se constată că nu există nicio contradicție între ele.2
Diferențele în dorințe, pasiuni și temperament:
Datorită faptului că dorințele, pasiunile și temperamentele fiecărei persoane sunt diferite, conflictele apar. Spinoza spune despre acest lucru:
„Nu judecata noastră, ci dorințele și tendințele noastre ne fac să vedem lucrurile ca fiind frumoase.”
3
Diversitatea ramurilor:
Există multe grupuri profesionale diverse. Fiecare grup are propriile sale criterii și principii. Prin urmare, fiecare grup profesional va interpreta în funcție de propriile principii. În cele din urmă, se vor ajunge la concluzii diferite cu privire la același subiect. De exemplu, există diferențe între perspectiva cărturilor de jurisprudență (Fıqh) și a teologilor (Kelam) asupra Coranului.
Imitație:
Una dintre cauzele conflictelor este imitația. Întrucât imitația generează fanatism. Iar unde există fanatism, este normal să existe conflicte extreme. Imitația ucide perspectiva obiectivă și rigidizează ideile. Prin urmare, toți acceptă ca adevărate cuvintele celui pe care îl imita. Astfel, conflictele istorice continuă.
Diferențele în capacitatea de înțelegere și în abilitățile perceptive:
Abu Zahra notează că în tratatele organizației „Ikhwan al-Safa” se menționează următoarele cu privire la acest subiect:
„Mulți oameni au o capacitate de gândire excelentă, o sensibilitate rafinată, o imaginație rapidă și sunt inteligenți. Totuși, există și alții care sunt retardati, cu inima orbă și confuzi. Iată una din cauzele diferențelor de opinie și de mezahib între savanți. Întrucât capacitatea de înțelegere a oamenilor este diferită, opiniile și credințele lor vor fi, de asemenea, diverse.”
4
Dorința de a conduce și de a domina ceilalți: O astfel de dorință îi insuflă omului convingerea că propriile sale idei sunt absolut corecte, iar opiniile celorlalți sunt cu siguranță greșite. Prin urmare, el insiste pe ideea sa, chiar dacă este greșită. Astfel, conflictele se adâncesc.
Surse:
1. Muhammed Ebû Zehra, Istoria Școlilor de Gândire Politică, Dogmatică și Jurisprudențială în Islam, trad. Hasan Karakaya, Kerim Aytekin, Istanbul, s.d., p. 10.
2. Pentru informații suplimentare, vezi Sayın Dalkıran, İbn-i Kemal ve Düşünce Tarihimiz, Istanbul 1997, p. 71-73, 155-176; aceluiși autor, Osmanlı Devletinde Ehl-i Sünnet’in Şii Akidesini Tenkidleri, Istanbul 2000, p. 83-132, 237-252.
3. Abu Zehra, Istoria Corupţiilor, p. 10.
4. Abu Zehra, Istoria Corupţiilor, 12.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
