– Ce înseamnă concretizarea cultului religios?
– Într-un hadis, Profetul (pace fie cu el) a spus că rugăciunea se va materializa în viața de dincolo de mormânt și că, dacă cineva a neglijat rugăciunile, ele vor apărea ca un companion defectuos și neputincios, cu care persoana respectivă va petrece viața de dincolo de mormânt?
– Cum ar trebui să interpretăm o astfel de povestire, dacă există una?
Dragul meu frate,
Potrivit unei povești,
„Când omul intră în mormânt, faptele bune, precum rugăciunea și postul, îl înconjoară. Când îngerii (Nekir-Münker) vin, rugăciunea de pe o parte și postul de pe alta îl apără. Într-un final, îngerii îl așeza pe scaun și îl întreabă cine este Profetul Muhammad. El le explică că este profetul adevărat…”
(vezi Ibn Hanbel, 6/352; Kenzu’l-Ummal, nr. h: 42506)
– Hafız Heysemi, despre această relatare a lui Ibn Hanbel
autentic
a declarat. (vezi Mecmau’z-Zevaid, h. nr:4268)
– Hakim-i Tirmizi
„Nevadiru’l-usul”
în lucrarea sa intitulată;
în mormânt, în Ziua Judecății, în mâinile îngerilor, pe cântar, pe podul Sirat, buna credință a persoanei, precum și diverse fapte bune, cum ar fi rugăciunea, postul, recitarea de versete din Coran, pelerinajul la Mecca (Hajj) și Umrah, o apără și o ajută să se salveze.
Ibn Kathir a inclus în comentariul său la versetul respectiv și relatarea hadith-ului transmis de Abdurrahman b. Samura.
(vezi Nevadiru’l-Usul, 3/235-236; Ibn Kesir; comentariu la versetul 27 din Ibrahim, 14)
– Se transmite ca cuvânt al lui Sabit el-Benani:
„Când un rob credincios este pus în mormânt, faptele lui bune îl înconjoară și îl apără.”
(Abu Nuaym, al-Hilye, 2/325)
„Când credinciosul iese din mormânt, faptele sale bune se materializează în fața lui. Credinciosul îi spune:
„Tu cine eşti? Jur pe Allah că te văd ca pe o persoană bună și dreaptă.”
El/Ea spune:
„Eu sunt sluga ta.”
Apoi, va fi pentru el o lumină și un ghid spre rai. Cât despre necredincios, când va ieși din mormânt, faptele lui vor lua forma unei vești rele și a unui rău augur. Omul va spune:
„Tu cine eşti? Jur pe Allah că te văd ca pe o persoană rea.”
El/Ea spune:
„Eu sunt sluga ta.”
Apoi îl duce și îl aruncă în foc.”
(Kenz’ul Ummal, nr. h: 38963)
– Manifestarea amelului,
însemnând că se manifestă, că ia formă sub aspectul unei ființe vii. Așa cum Allah a creat ființele spirituale și cele vii din sunet, electricitate și alte substanțe diverse, tot așa le creează și din fapte.
-pentru a depune mărturie fie în favoarea, fie împotriva proprietarului-
Din punct de vedere rațional și religios, nu există niciun obstacol în a crea ființe vii sub formă de imagini temporare.
Următoarele declarații ale lui Bediüzzaman demonstrează existența diferitelor substanțe constitutive ale ființelor vii:
„Acest spațiu infinit al universului și aceste ceruri mărețe, cu constelațiile și stelele lor, sunt pline de ființe vii, cu suflet și conștiință. Aceste ființe vii, cu suflet și conștiință, create din foc, lumină, întuneric, aer, sunet, miros, cuvinte, eter, chiar și din electricitate și alte subtile substanțe, sunt supuse legilor divine ale profetului Muhammad (pace fie cu el), ale Coranului, care este un miracol de expresie…”
„Sunt îngerii, demonii (jinni) și spiritele.”
îl numește, îi dă un nume.”
(vezi Cuvinte, p. 508)
Iată o relatare și un comentariu despre un hadith (traditia profetului Mahomed) legat de acest subiect:
Faptele bune ale omului sunt îngropate împreună cu el în mormânt.
Profetul Mohamed (pace fie cu el) a spus: „Lucrurile făcute de om îl însoțesc în mormânt. Dacă sunt lucruri bune, îl onorează, iar dacă sunt rele, îl dezonorează. Dacă sunt lucruri bune, îl liniștesc, îl bucură, îi largesc mormântu, îl luminează, îl protejează de necazuri, de grozavele încercări, de chinuri și de pedeapsă. Dar dacă sunt lucruri rele, îl sperie, îl terorizează, îi întunecă mormântu, îl îngustește, îl chinuie și îl lasă la discreția necazurilor, a grozavelor încercări, a chinurilor și a pedepsei.”
Profetul (pace fie cu el) a spus:
„Faptele omului sunt îngropate cu el în mormânt. Dacă faptele sunt bune, ele îl răsplătesc, iar dacă sunt rele, îl predau chinului. Faptele bune sunt companioni și consorți ai stăpânului lor, îl bucură, îi largesc mormântul, îl luminează și îl protejează de violență, groază, chin și pedeapsă. Faptele rele îl sperie, îl înfricoșează, întunecă mormântul, îl îngustește, îl chinuieste și îl predau greutăților, suferințelor, chinului și pedepsei.”
(Ruhu’l-Beyan, 3/69)
Acest hadis-i şerif ne vestește că omul este îngropat împreună cu faptele sale și ne avertizează să nu fim îngropați împreună cu păcatele. Acum, să ascultăm avertismentul hadis-i şerifului:
A zis Profetul lui Allah, pace fie cu el.
Profetul (pace fie cu el) a spus:
Într-adevăr, faptele omului…
Deci, lucrurile pe care le-a făcut în lume,
Va fi îngropat cu el, în mormânt.
este îngropat înmormântat împreună cu el…
Deci, pământul nu este aruncat doar peste mort, ci și peste fapta sa; fapta este îngropată odată cu omul.
Dacă fapta este măreață.
Dacă faptele sunt bune…
Adică, dacă a ascultat de poruncile lui Allah în lumea aceasta și a evitat interdicțiile Lui; dacă a săvârșit rugăciunile și a dat zeciuiala; dacă a împlinit pelerinajul la Mecca și a îndeplinit ritualurile religioase; în scurt, dacă a integrat Coranul și Sunna în viața sa,
A fost generos cu prietenul său.
Această faptă răsplătește pe cel care o săvârșește…
Da, această faptă va aduce binecuvântări și bunuri celui care o săvârșește.
Și dacă este rău.
Dacă fapta este rea…
Deci, dacă o persoană nu s-a format moral conform cu moralitatea Coranului și a Profetului Muhammad (pace fie cu el); dacă a abandonat rugăciunea și nu a dat zeciuiala; dacă nu a îndeplinit poruncile lui Allah și nu a respectat interdicțiile Lui; în scurt, dacă a trăit o viață departe de ascultarea lui Allah,
Faptele sale rele îl predau chinului…
Da, fapta rea îl predă chinului și chiar îl chinuie.
Și dacă este o faptă dreaptă.
Dacă faptele sale sunt bune… آنَسَ صَاحِبَهُ devine un companion și un aliat pentru stăpânul său…
Una dintre cele mai mari necazuri ale mormântului este singurătatea și lipsa de companie. Toți prietenii care vin la mormânt îl părăsesc pe mort în singurătatea lui, nimeni nu mai are putere să-i fie prieten, chiar și cei mai dragi îl părăsesc; omul intră singur în mormânt. Dar are un prieten care nu îl părăsește, care este al său companion și călăuș: faptele sale! Faptele sale sunt cu el, îi fac companie, îl scutește de singurătatea mormântului. Da, Dumnezeu materializează faptele omului în mormânt, le dă formă corporală și le face să-i fie companie. Această companie este primul dar pe care faptele bune i-l fac posesorului lor.
Și i-a dat vestea cea bună…
Aceasta este a doua binecuvântare a faptelor bune: vestea cea bună! Căci omul se îndoiește de soarta sa în mormânt, se teme de cum Dumnezeu Înaltul Îi va trata. Tocmai în acest moment, faptele bune îl bucură cu vestea raiului, cu vestea iertării divine, cu vestea fericirii veșnice și cu vestea altor binecuvântări pe care le va primi.
Și Îi va lărgi mormântului său…
Da, îngustimea mormântului este, la fel ca singurătatea și grija față de soarta proprie, o suferință și o povară. Iată că faptele bune îl eliberează pe cel care le săvârșește de această suferință, extind mormântul lui la o lățime pe care ochiul nu o poate cuprinde; transformă acel mormânt îngust într-un rai.
Și va lumina mormântul lui…
Elibertează pe stăpânul său de întunericul mormântului. Îl luminează pe stăpânul său, ca o lampă, sau poate ca soarele, în mormântul său întunecat; îl eliberează de acel întuneric. Și cu toate aceste daruri:
Și l-a ferit de necazuri, de primejdii, de chinuri și de calamități.
și îl ferește de violență, de groază, de chin și de ciumă…
Așadar, indiferent de ce necazuri, terori sau chinuri ar putea exista, faptele bune protejează pe cel care le săvârșește de acele necazuri și chinuri. Devin ca o cetate pentru el, niciun chin sau necaz nu poate depăși zidurile acelei cetăți și ajunge la el. Devin ca un scut pentru el, niciun teror nu poate depăși acel scut și ajunge la el.
Ce mare fericire este să găsești un camarad în mormânt, să fii consolat de el, să-ți extindă și să-ți lumineze mormântul, să te protejeze de toată violența, groaza și chinul… Ce mare dar și binefacere! Fericiți sunt cei care fac fapte bune! Fericiți sunt cei care ascultă de Allah în lumea aceasta! Fericiți sunt…
Dar ce soartă îi va fi rezervată celor care nu ascultă de Dumnezeu în lumea aceasta și care intră în mormânt cu fapte rele?
Și dacă este o faptă rea.
Dacă fapta este rea…
Adică, dacă a trăit o viață pe pământ fără să-L cunoască pe Dumnezeu și a încheiat viața în rebeliune,
L-a speriat pe prietenul lui.
Faptele rele sperie pe cel care le-a săvârşit… Da, faptele bune sunt prietene cu cel care le-a săvârşit, pe când faptele rele sperie pe cel care le-a săvârşit. Cum arată, oare, faptele rele care sperie pe cel care le-a săvârşit? Ce fel de scenă este cea în care omul, deschizând ochii în mormânt, se confruntă cu faptele rele care îl sperie? Putem oare imagina remușcolirile și frica acelui om în acel moment? Ce nu ar da oare acel om în acel moment ca să iasă din mormânt? Și ce altceva mai fac faptele rele celui care le-a săvârşit?
Și l-a speriat.
îl sperie…
Da, fapta buna a aducea buclă, pe când fapta rea îl speria pe posesorul ei, vorbindu-i despre chinurile care îl aşteptau. Îl ameninţa cu iadul, anunţându-i că un chin teribil îl aştepta, spunând că mânie divină se abate asupra lui… Doamne! Ce scenă este aceasta, a fi speriat şi ameninţat cu iadul de propriile fapte! Şi nu se opreşte doar la a speria;
Și mormântului său i s-a întunecat.
mormântu-i va întuneca…
Da, faptele bune luminează mormântul celui care le-a săvârşit, în timp ce faptele rele îl întunecă. Cât de întunecat va fi mormântul, deja de sine stândă întunecat, dacă este întunecat și din cauza faptelelor rele! Cum va putea cineva să suporte groaza acestei întunecimei?
Și l-a îngustat.
mormântu-i îngustește spațiul…
Mormântul se strânge, osoasele se suprapun, până ceasele de coaste se încrucișează… Doamne! Ce grozav este acest loc, ce stare este aceasta! În momentul în care zidurile mormântului se închid peste noi, cine altul decât Tine ne va salva? Cine altul decât Tine ne va ajuta? Cine altul decât Tine ne va elibera de compania răilor noastre fapte?
Și l-a chinuit.
îl va chinui… وَ خَلَّى بَيْنَهُ وَ بَيْنَ الشَّدَائِدِ وَ اْلاَهْوَالِ وَ اْلعَذَابِ وَ اَوَبَالِ
și îl predă greutăților, necazurilor, chinurilor și necazurilor…
Orice dificultate, suferință și chin, cunoscute sau necunoscute, previzibile sau imprevizibile, pe care le cunoaștem sau nu, le expune peșeșul răului celui care le comite, și chiar el însuși îl chinuie pe cel care le comite.
Oare acei oameni care au făcut din rău prietenii lor în lumea aceasta se gândesc vreodată la cum va fi sfârșitul lor?
Nu se sperie oare de veste pe care ne-a dat-o Profetul (pace fie cu el), nu le dispare somnul și liniștea? Sau nu vor renunța niciodată la compania răului?
Doamne! Acordă-ne în această lume prietenia faptelor bune, ca ele să fie în mormânt prietenii și călăuzii noștri! Să ne vestească, să lumineze mormintele noastre, să le extindă și să ne păzească de orice necaz și groază! Doamne, păzește-ne în această lume de prietenia faptelor rele, ca ele să nu fie căluzii noștri în mormânt. Să nu ne sperie, să nu ne tulbure, să nu întunece mormintele noastre, să nu le îngustească, să nu ne chinuiască și să nu ne supună niciunui chin, violență sau greutate. Amin, Amin, Amin!
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
