– Ce se înțelege prin tipografii și fabrici metalurgice care recunosc plantele pe terenurile publice, menționate în broșuri?
– Nu înțeleg pe deplin reprezentarea tipografiei în pământ, având în vedere că florile conțin ADN. Puteți explica conexiunea dintre exemplul tipografiei în pământ și Tevhid?
Dragul meu frate,
Să încercăm să abordăm problema din mai multe puncte de vedere:
Răspunsul 1:
Încă înainte ca serviciile de internet să fie puse în funcțiune,
Tipărirea cărților se făcea în tipografii.
Literele din plumb erau dispuse de tipografi, creând astfel o matrice tipografică din plumb. Ulterior, această matrice era bine presată, apoi trebuia să treacă prin cilindri incrustați cu cerneala, iar în etapa finală, hârtia era trecuță peste matrice, transferând astfel literele pe hârtie.
Atunci când se acceptă că o propoziție este scrisă de un cărturar, nu mai este necesară nici tipografia, nici matrițele de plumb. Propoziția se formează în mintea cărturarului. Ulterior, această propoziție, existentă în minte, este transcrise. Cărturarul folosește stiloul și cerneala, care, la comanda lui, fac treaba, iar scriitura apare cu ușurință.
Dacă existența secretarului nu este recunoscută,
La fel cum este necesar un matriș de metal pentru fiecare literă a scrisului, la fel este necesară o cunoaștere specială pentru a pune acele litere împreună și a le transforma într-o frază cu sens. Atunci când nu este acceptat ca scriitor, acestă cunoaștere fie va fi dată tipografiei, fie va fi absorbită de cerneala.
În acest univers,
Dacă existența fiecărei ființe vii, țesută cu cunoașterea divină și scrisă cu stilul puterii, nu este atribuită lui Dumnezeu, atunci, pentru ca o floare sau o insectă să se formeze, este necesar un model pentru fiecare celulă care lucrează în ea, iar pentru a aranja atomii în mod înțelept în acele modele, sunt necesare cunoașterea și puterea.
Potrivit naturalistilor, totul provine naturalmente din tipografia naturii. Materialistilor, in schimb, le pare ca materia face totul. Deci, conform primilor, tipografia este cea care scrie cartea, iar conform celor de-al doilea, este cerneala.
Este evident că ambele idei sunt departe de a fi raționale. Însă, cum acești indivizi au ales calea auto-înșelării, au intrat în multe căi eretice pe care rațiunea nu le-ar accepta.
Toate astea
Există doi factori fundamentali care stau la baza valurilor de injurii:
Cineva,
Imposibilitatea de a cuprinde cu mintea lor limitată puterile infinite ale lui Dumnezeu și activitățile infinite pe care le desfășoară cu acea putere;
celălalt
în timp ce ei nu se apropie de credință, știind că credința aduce cu sine și rugăciunea, iar aceasta distruge mediul de rebeliune al egoului.
Ambele aspecte sunt demonstrate cu dovei în mod minunat în diverse lecții din Risale-i Nur Külliyatı.
Răspuns 2:
Dacă semințele și programele din ele nu cad din cer și nici nu sunt produse de oameni, atunci înseamnă că sunt create prin intermediul elementelor fundamentale, cum ar fi pământul, aerul și apa, care sunt originea întregii vieți.
Cauzalitate (cauza/efectul)
conform principiului că, dacă există un program, este necesar și un programator care să scrie acel program. Așa cum semințele provin din pământ, atunci…
Este necesar ca solul să scrie un program specific fiecărei semințe.
Întrucât cei care se lăsăteau conduși de ideea de natură considerau că sursa vieții sunt cele patru elemente fundamentale:
pământ, aer, apă
și
febră
demonstrează. Dar dacă toată viața provine din astfel de elemente, cine scrie și cine produce semințele și programele din ele? Dacă spui că este pământul, atunci trebuie să recunoști că în pământ există un programator care scrie fiecare semință și programul din ea.
„Tipografii și fabrici metalurgice”
Termenul este un exemplu, o metafor; am putea spune că, în loc de asta, ar trebui să existe un programator separat pentru fiecare sămânță în sol. Întrucât numărul de plante și animale este…
celule, ovule, spermatozoizi
există și toate acestea au sisteme și funcționări foarte diferite.
Nici sămânța, nici programul pe care îl conține nu pot fi inventate sau create de elemente lipsite de voință, ignorante, inerte și lipsite de conștiință, precum pământul sau altele similare. Toate aceste minuni ale artei pot fi create doar de…
Dumnezeu, care posedă cunoștință, voință și putere infinite, poate crea.
Cel care scrie și înscrie acel program în fiecare sămânță este Allah, cu cunoștința și voința Sa infinite. A afirma contrariul nu este altceva decât o prostie…
Răspunsul 3:
Natura este un substantiv, nu poate fi niciodată un verb.
Misdar,
instrument utilizat pentru a asigura corectitudinea scrierii
înseamnă (tabel).
Masdar
în timp ce,
ceea ce emite/provocează/produce
(a ieşit)
loc
înseamnă.
Se trasează cu rigla, dar cel care o trasează,
Nu este o tabelă.
Totuși, cerneala curge din stilou, dar
Nu este cerneala care scrie.
Orice ființă creată ia ființă conform cu cum a fost predeterminat în cunoașterea lui Dumnezeu. Aceste forme științifice din cunoașterea lui Dumnezeu sunt ca niște matrișe spirituale; totul este creat conform acestor matrișe, prin voință și putere.
Misdar și masdar
Exemplul este ca o reprezentare sau o metafor care predă această semnificație subtilă. Forma nominală (misdar) reprezintă destinul, iar forma verbală (masdar) reprezintă puterea.
Iată cum:
De obicei, există rigle concepute pentru a trasa linii drepte, dar există și rigle speciale utilizate pentru a trasa forme precum cercuri sau elipse. De exemplu, dacă pe rigla noastră este desenat un cerc ca model, noi mișcăm creionul pe acel model, iar când ridicăm rigla, pe hârtie apare forma cercului.
Un cerc desenat pe hârtie, alături de un creion și o riglă… Dacă arătăm acest cerc cuiva și îl întrebăm cine l-a desenat, răspunsul celor care folosesc rațiunea este clar:
Cineva a folosit această riglă și a desenat acea figură cu acest creion.
Dacă nu se acceptă că forma a fost desenată de cineva, rămân doar o serie de stiluri ridicole:
Unele
Ei spun că cercul apare natural din hârtie.
Acestea seamănă cu cele ale naturalistei.
O parte din,
Ei spun că cercul este desenat cu rigla și creionul.
Aceștia sunt asemănători cu cei care adora cauzele.
O altă parte este,
Se spune că cercul este desenat de cerneala din stilou.
Aceștia sunt adepții materialismului, adepții cultului materiei.
Adevărul, însă, este în lucruri.
„cu stiloul puterii pe cartea destinului”
este ceea ce este scris.
Deci,
„…Dacă spui că acest univers-carte a fost scris de mâna puterii Samedanice și este o scrisoare a Esenței Unice, vei urma o cale de ușurință în gradul de necesitate și de raționalitate în gradul de necesitate.”
(vezi Cuvintele, Cuvintele al Douăzeci și Două, Al Doilea Capitol)
„Peste de putere a lui Samedâniye”:
Numele Samed,
totul are nevoie de el, iar el nu are nevoie de nimic.
înseamnă.
Toate cuvintele, literele, rândurile unei scrieri au nevoie de scriitor.
Fără el, niciun text nu ar fi creat. Și el, ca scriitor, poate șterge textele, pune capăt existenței lor, oricând dorește.
Secretar
nu are nevoie de scriere nici pentru existența sa, nici pentru continuarea și perpetuarea sa.
Fiecare ființă din acest univers este o scrisoare scrisă cu stiloul puterii.
Dacă El este stăpânul puterii infinite, nu are nevoie de niciuna din creaturile Sale.
Pentru a crea o entitate
Creatorul
pentru a-i da viață, pentru a-l aduce la viață
Muhyi
pentru ca să-l cunoască, să-l vadă și să-l audă
Basir
și
Semi
pentru numele lor, pentru mijloacele lor de trai
Rezzak
El are nevoie de numele lui. Dumnezeu, însă, nu are nevoie nici de corpurile, nici de viața, nici de vederea, nici de auzul, nici de hrana acestor ființe.
Răspunsul 4:
La fel cum nici o literă sau cuvânt dintr-o carte nu s-a scris singur, prin pura întâmplare, nici o piatră dintr-un palat nu s-a format singură și nu și-a ales singură locul cel mai potrivit în clădire.
Toate capitolele cărții și subcapitolele pe care le vor conține sunt determinate dinainte. Această etapă este, într-un fel, ca un plan de viitor al cărții. După acest plan, se începe redactarea cărții, iar subiectele fiecărui capitol sunt din nou determinate pe baza unui plan. Apoi se începe scrierea capitolului respectiv. Aceeași metodă se repetă pentru celelalte capitole ale cărții, rezultând în cele din urmă o lucrare utilă, care prezintă o unitate cu capitolele principale și secundare.
Dacă nu se admite existența scriitorului, va trebui să atribuim toate aceste semnificații literelor cărții sau particulelor de cerneala cu care sunt scrise acele litere. Cu alte cuvinte, se va presupune că cunoașterea manifestată în întregul volum este prezentă în fiecare particulă de cerneala, că acele particule au dorit să scrie cartea, că au stabilit planul cărții și că, apoi, cu o putere pe care nu o posedeau, au compus cartea.
Cu aceleași particule de cerneală
deoarece au fost scrise cărți de teologie, literatură, fizică și chimie.
se va considera că acele particule de cerneala cunosc toate aceste stiinte.
Tot ce se manifestă în lumea existenței este ca o carte. Atomi sunt cerneala a milioane de tipuri de cărți, distincte una de alta.
Dacă nu se acceptă că atomii sunt litere și că nu au niciun efect în cărțile scrise cu ei, ci doar îndeplinesc rolul de funcționari ai lui Dumnezeu, atunci ar trebui ca fiecare atom să cunoască prealabil fiecare celulă, fiecare organ… în care lucrează, să cunoască toate lucrările diferite care se manifestă prin ele, să se adapteze în consecință și să-și îndeplinească sarcinile. Acest lucru, așadar, cum a spus Üstat Hazretleri, înseamnă a atribui fiecărei particule atribute specifice divinității.
Dacă înlocuim literele din carte cu pietrele din clădire, putem aplica același exemplu în întreg palatul universului și la fiecare ființă găzduită în el.
Notă: Unele dintre locurile unde este explicat subiectul din întrebare în lucrările Risale-i Nur sunt următoarele:
Un pământ format din particule minuscule, care ar putea fi originea creşterii fiecărei plante cu flori şi fructe, dacă ai umplea o cană cu acele particule minuscule, ar conţine seminţele tuturor plantelor cu flori şi fructe din lume, iar acele seminţe, ca şi sperma animalelor, nu sunt lucruri separate.
-asemenea cum sperma este compusă din apă, acele semințe sunt compuse din carbon, azot, substanțe nutritive și substanțe stimulative-
egale ca esență, distincte ca manifestare.
Doar prin scrisul destinului, programul original a fost încredințat, pur și simplu, din punct de vedere spiritual.
Iată, dacă am pune acele semințe pe rând în acel vas, ai crede că fiecare ar apărea cu mecanismele, formele și stările sale miraculoase, ca și cum ar fi deja apărut.
Dacă acele particule nu ar fi slujitori și executanți ai ordinelor Celui care cunoaște starea și situația fiecărei lucruri și care este capabil să dea fiecărei lucruri existența și necesitățile existenței care i se cuvin, și față de al cărui putere totul se supune cu cea mai mare ușurință;
în fiecare particulă de pământ, sau în numărul tuturor florilor și fructelor, ar trebui să existe fabrici și tipografii spirituale.
încât să poată fi originea unor ființe diverse, separate și distincte, cu caracteristici și semne distincte.
Este necesar să se acorde tuturor ființelor un cunoștință care să le cuprindă pe toate și o putere care să fie capabilă să le organizeze pe toate.
să fie de folos întregii lor organizații.
Deci, dacă s-ar întrerupe relația cu Dumnezeu,
Ar trebui să se accepte un număr de zei egal cu numărul de atomi de pământ. Dar aceasta este o superstiție imposibilă, imposibilă de o mie de ori.
Dar când devin funcționari publici, este mult mai ușor.
Cum un simplu soldat al unui sultan măreț, în numele și cu puterea acelui sultan, poate muta un întreg regat, uni două mări, lua prizonier un rege. Tot așa, prin porunca Sultanului Etern, o musca doboare un Nemrud; o furnica dărâmă palatul lui Faraon, îl aruncă jos; o semință de smochin poartă greutatea unui ficus.
(vezi Risale-i Nur, Cuvântul al XXII-lea, Partea a II-a, Lem’a a IV-a, Fereastra a III-a)
Așa cum, dacă un scriitor are un manuscrisp sau o scrisă, un stilou este suficient pentru a scrie.
Dacă ar fi tipărit și publicat,
Sunt necesare tot atâtei stilouri câte litere are cartea, adică litere de metal.
…până când acea carte să fie tipărită și să ia formă. Dacă în unele litere ale acelei cărți, cu o linie extrem de subțire, este scrisă cea mai mare parte a cărtei, Sura Yasin, așa cum este scrisă în cuvântul Yasin, atunci toate acele litere mici de fier, necesare acelei singure litere, să fie tipărite.
La fel, dacă spui că acest univers-carte a fost scris de stiloul puterii Samedanien (Samedanien fiind un atribut al lui Allah) și este o scrisoare a Esenței Unice, vei urma o cale de ușurință în măsura necesității și de raționalitate în măsura necesității.
Dacă ai atribui asta naturii și cauzelor,
Îți vei abate pe o cale atât de dificilă, încât te vei lovi de obstaculi insurmontabili, o cale plină de prejudecăți care nu admite niciun dubiu, încât va trebui să admiti că, pentru ca natura să poată crea un număr imens de flori și fructe, în fiecare particulă de pământ, în fiecare picătură de apă, în fiecare particulă de aer, trebuie să existe miliarde de tipografii minerale și fabrici spirituale infinite. Sau va trebui să admiti o cunoaștere omniprezentă, o putere omnipotentă în ele, ca să poată fi adevărata sursă a acestor creații.
Fiindcă fiecare parte a pământului, a apei și a aerului ar putea fi originea majorității plantelor. Însă, fie că este fructiferă sau cu flori, fiecare plantă are o structură atât de regulată, atât de bine organizată, atât de distinctă una de alta, atât de diferită ca calități, încât…
fiecare dintre ele necesită o fabrică spirituală separată sau o tipografie separată, exclusiv pentru ele.
Deci, dacă natura ar trece de la stadiul de maestru la stadiul de ucenic, ar fi obligată să conțină mecanismele tuturor lucrurilor în fiecare lucru.
Iată, baza acestei idei de naturalism este o superstiție de o asemenea gravitate încât chiar și cei care cred în superstiții se rușinesc de ea. Vezi cum cei care se cred raționali, cei din calea eretică, au îmbrățișat o nebunie infinită, o lipsă de rațiune, și ia-ți lecția!
In fine:
Așa cum fiecare literă a unei cărți, prin ea însăși, arată natura sa ca o literă și indică ființa sa printr-o singură formă, descrie și arată autorul său prin zece cuvinte și din multe puncte de vedere. De exemplu,
„Scriitorul meu are o caligrafie frumoasă. Stiloul lui este roșu, este așa, este altfel.”
der.
La fel, fiecare literă a acestui mare codex al universului indică și arată, prin propria sa formă, la fel cum arată și indică prin propria sa substanță. Dar el descrie, ca o oda, numele Atributelor Etericului Artiest, și arată acel nume cu degetele sale, în numărul lor, ca semne, și mărturisește la ceea ce se referă acel nume.
Prin urmare, nu trebuie să fim ca un nebun sofist, care neagă atât pe sine, cât și întregul univers, și să negaăm din nou pe Creatorul Glorios!
(vezi: Cuvintele, Cuvântul al Douăzeci și Al Doilea, Partea a Doua, Lem’a a Quinta.)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
