– Există anumite anomalii în creația ființelor. Care sunt motivele divinelor ale lui Allah pentru a crea ființe atât de greu de crezut?
– Cum ar trebui interpretate aceste rezultate?
– Evenimente de acest gen mă fac să mă gândesc și mă deranjează mult.
Dragul meu frate,
Toate ființele din univers sunt creația lui Dumnezeu.
Dumnezeu îi creează și le oferă tot ce au nevoie. După ce trăiesc o anumită perioadă de timp, îi ia din lumea aceasta.
Pe Pământ există sute de mii de specii de plante și animale. Numărul de indivizi este imens, imposibil de calculat. De exemplu, într-un gram de sol forestier se găsesc un milion de ființe vii, formate din sporuri și bacterii. Numai Allah știe scopul creației lor, cum au fost create, cât timp vor trăi. Cărturarii încearcă, prin cercetări, să elucideze anumite aspecte ale existenței, formei și structurii lor.
Creaturile cu structuri anormale pe care le vedeți sunt doar o mică parte din aceste descoperiri. Cercetătorii științifici încearcă să stabilească cauzele acestor anomalii. Pe de altă parte, celor care nu sunt implicați în această cercetare le revine…
A crede că Dumnezeu face ceea ce vrea, în modul în care vrea, și a nu se amesteca în treburile Lui.
Omul simte compasiune față de ființa creată de Dumnezeu care este invalidă sau handicapată. De ce? Căci dorește ca acea ființă să fie normală, ca celelalte ființe. El crede că ființa cu handicap trăiește o viață dificilă.
Dumnezeu este Cel care a creat acest ființă din nimic. Dumnezeu este Cel care îi dă hrană. Dumnezeu este Cel care cunoaște mai bine decât omul necazurile lui.
Prin urmare, omul ar trebui să lase acele ființe malformate și cu dizabilități lui Dumnezeu. Ar trebui să se uite la ele doar cu o privire de avertizare.
Omul ar trebui să se gândească la asta:
„Dumnezeu m-ar fi putut să nu mă creeze deloc, sau m-ar fi putut crea ca piatră. M-ar fi putut crea ca plantă. M-ar fi putut crea ca om, dar cu membre sau organe lipsă. El m-a creat cu toate membrele întregi. Mi-a dat rațiune. M-a înzestrat cu sentimente și emoții precum dragostea, compasiunea și mila. Prin urmare, eu trebuie să mă supun poruncilor și interdicțiilor Lui, să îmi îndeplinesc rugăciunile și să fiu recunoscător că nu sunt invalid sau cu dizabilități.”
Nicio ființă nu are dreptul de a fi creată de Dumnezeu ca ființă. Prin urmare, tot ce Dumnezeu a creat, l-a creat din bunătate și mila Sa. Acum, dacă ați întreba acea persoană cu dizabilitate sau handicap:
–
Ai fi vrut să nu fii creat? Sau ai fi vrut să fii creat ca un vierme sau un insect în copac sau în pământ?
Dacă este în deplinul stăpânire a facultăților sale mentale, răspunsul pe care vi-l va da va fi:
– „Slavă lui Dumnezeu! Sunt mulțumit de cum sunt, mai bine decât să fiu creat ca plantă sau animal, sau mai bine decât să nu fiu creat deloc.”
va fi de forma:
De fapt, viața pe acest pământ este o perioadă scurtă, de doar 70-80 de ani.
Viața de apoi este veșnică.
Dumnezeu promite că va răsplăti cu viața veșnică în rai pe cel care, deși invalid sau cu dizabilități, Îl cunoaște pe Dumnezeu și Îi îndeplinește rânduielile. Dacă acel invalid ar fi fost frumos și sănătos, probabil ar fi uitat de Dumnezeu și de profet în scurta sa viață pământească, urmând doar plăcerile, și ar fi ars în focul iadului veșnic în viața de apoi.
Un om inteligent ar trebui să se gândească la toate acestea;
„Dumnezeu face întotdeauna ce este cel mai bine pentru toate ființele.”
și, uitânduse la ele prin ferestre, nu intră înăuntrul lor, ci privește cu admirație la toate ființele din acest univers și mulțumește lui Allah.
Nu trebuie să ne temem de orbirea din lumea asta, ci de a ne naște orbi în viața de apoi.
Diavolul face ca omul să plângă pe cei orbi în lumea aceasta, uitând de viața de apoi. Astfel, cel care se ocupă cu invalizii și persoanele cu dizabilități din lumea aceasta, uitând de Allah, va fi adus la viața de apoi ca orb.
Dumnezeu, în versetele 124, 125, 126 și 127 din Sura Taha, declară că cei care se întorc spatele Coranului vor fi aduși la Judecata de Ultima Zi ca orbi:
„Cineva care se întoarce cu spatele la amintirea Mea (Coran), cu siguranță va avea o viață grea. Îl vom aduce la Judecata de Apoi orb. Și el va zice: „Doamne! De ce m-ai adus orb, pe când în lume eram văzător?” Dumnezeu va zice: „Așa este! Au venit la tine versetele Noastre, dar tu le-ai uitat. Astăzi, la fel, vei fi uitat.” Așa pedisim pe cei care au depășit limitele și nu au crezut în versetele Domnului lor. Într-adevăr, pedeapsa din viața de apoi este mai grea și mai durabilă.”
(Taha, 20/124-127)
O altă capcană a diavolului
O altă înșelăciune a diavolului este să-l facă pe om să devină inamic al lui Dumnezeu. Diavolul îi arată omului ființe malformate sau cu dizabilități, insinuând că Dumnezeu le-a creat astfel. Omul, crezând că le arată compasiune, cultivă în inima sa ura și inamicia față de Dumnezeu. Cel care moare ca inamic al lui Dumnezeu în ultimul suflu, pledează în lumea de apoi ca inamic al lui Dumnezeu și lipsit de credință, rămânând veșnic în iad.
Iată tocmai ce vrea diavolul.
După ce ai meditat asupra acestor lucruri, îndeplinește poruncile și interdicțiile lui Dumnezeu,
„A creat totul în cel mai bun mod posibil.”
nu trebuie să ne opunem voinței și creației Sale.
Pe scurt, ar trebui să spunem ca Ibrahim Hakki. El spune despre asta:
„Dreptatea face bine chiar și răufiților.”
Nu crede că va face altceva.
Să vedem ce va face Dumnezeu.
El face totul bine.”
„Nu zice ‘De ce este asa?'”
Acolo este locul potrivit.
Ai răbdare, căci va trece.
Să vedem ce va face Dumnezeu.
El face totul bine.”
Locul unde răbdarea va fi răsplătită este viața de apoi. Căci Cel Prea Înalt va acorda o mare răsplătire în viața de apoi celui care suferă și se confruntă cu greutăți în această lume.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
