– Unele animale le mâncăm, pe altele le călărim, iar altele mai sunt care mențin echilibrul naturii. Dar sunt animale precum maimuța, pisica, câinele, despre care nu pot găsi sensul existenței lor în univers. M-aș putea ajuta cineva?
Dragul meu frate,
Poate că nu este posibil să cunoaștem cu exactitate scopul creației animalelor. Fiindcă Dumnezeu a creat fiecare ființă cu multe scopuri și înțelepciuni. Noi putem doar să discernăm aspectele utile sau dăunătoare pentru noi. Dar scopul principal al creației nu se rezumă doar la asta.
Mai presus de toate, Dumnezeu contemplă propria sa operă de artă în acele ființe. Apoi, îngerii și alte ființe spirituale observă minunile creației în acești animale.
Oamenii trăiesc alături de animale, cum ar fi pisicile și câinii pe care le-ați menționat, și observăm multe beneficii din această relație.
De exemplu,
câinilor
Îndeplinesc roluri extrem de importante, în primul rând în ceea ce privește protejarea casei, locului de muncă și a animalelor. Sunt gardieni indispensabili, atât pentru ciobani, cât și pentru proprietarii de case. Sunt, de asemenea, animale extrem de atașate și loiale față de stăpânii lor.
Pisicile
Nu sunt inferioare lor. Dumnezeu a încredințat pisicilor cea mai importantă misiune de protecție, în special împotriva șobalanilor, care cauzează mari pagube alimentelor din case. Sunt paznicii fideli ai casei.
De asemenea, fiecare animal, în fiecare moment, Îl mălumește pe Allah în limba sa proprie și Îi aduce mulțumiri. Într-adevăr, versetele stabile au dreptul că aceste animale, ca și celelalte, Îl mălumeașc pe Allah, Îl glorifică și Îl sanctifică.
(vezi Al-Isra, 17/44)
Se poate spune că pisica are un loc special în privința acestui zikir (rugăciune) și tasbih (recitarea numelui lui Allah). Bediüzzaman Said Nursi a spus că miorlăitul pisicilor este, într-o anumită măsură,
„O, Cel Milostiv, O, Cel Milostiv…”
înseamnă, adică:
„…Într-o zi, chiar m-am uitat la pisici.”
Au mâncat, au jucat, au dormit, singuri. Mi-am amintit:
‘Cum se pot numi sfinte aceste creaturi inutile?’
Apoi, m-am întins să mă culc. Am văzut că una dintre pisici a venit, s-a sprijinit pe pernă, mi-a apropiat gura de ureche. Într-un mod clar.
‘O, Cel Milostiv, O, Cel Milostiv, O, Cel Milostiv, O, Cel Milostiv’
spunând asta, a respins și a aruncat în față mea, în numele grupului, obiecția și insulta pe care le-am avut în minte. Mi-am dat seama:
„Oare această amintire este proprie doar acestui individ, sau este comună întregii sale comunități? Și oare a auzi este monopolul doar a unui contestatar nedrept ca mine, sau oare toți ar putea auzi într-o anumită măsură dacă ar fi atenți?”
Apoi, dimineața, am ascultat alte pisici. Nu cu aceeași claritate ca a lui, dar repetau același cânt, cu intensitate variabilă. La început, miorlenele lor…
‘Ya Rahîm’
se observă. Din ce în ce mai mult, murmurele, mormăniile, sunt aceleași.
‘Ya Rahîm’
devine. Devine un zikr-i hazîn (rugăciune tristă) fluentă, fără greșeli. Își închide gura, frumos.
‘Ya Rahîm’
trage. Am povestit povestea fraților care au venit la mine. Și ei au acordat atenție,
„Îl auzim la un anumit nivel.”
au spus. Apoi mi-a venit în minte:
‘Care este, oare, motivul pentru care acest nume este rezervat? Și de ce îl pronunță cu voce umană, și nu cu limbajul animalelor?’
Mi-a venit în inimă: Cum aceste animale sunt ca niște copii, foarte sensibile și delicate, și sunt prieteni apropiați ai omului, au mare nevoie de compasiune și milă. Când sunt mângăiate și văd recompensele care le plac, ca mulțumire pentru binecuvântare, lasă cauzele, spre deosebire de câini, și se concentrează doar pe…
Cel care creează cu mila
Prin proclamarea bunătății sale în lumea sa, El avertizează pe cei care dorm în somnul neglijenței.
‘Ya Rahîm’
cu strigătul lor: De la cine să cerem ajutor și de la cine să ne aștemptăm la mila, ei avertizează pe cei care se încred în mijloace lumești.”
(vezi Cuvinte, p. 334)
Cimpanzi
Este un exemplu măreț de viață de familie, o lecție de moralitate pentru omenire. Oamenii ar trebui să-i mulțumească lui Dumnezeu că nu au fost creați în forma maimuței.
De fapt, fiecare ființă de pe pământ este ca o floare aparte. Fiori creati cu culori, forme și mirosuri diferite. De exemplu, trandafirul este o floare, ciocârlele este o altă floare, vrăbița este o altă floare, albinele și musca sunt alte flori, toate create cu propriile lor caracteristici și pentru multe scopuri și benefici.
Prin laudarea si glorificarea Creatorului in limba lor proprie, ființele din grădina pământului au transformat acest univers intr-un loc de rugăciune. Îngerii, care văd laudarea lor, sarcinile pe care le îndeplinesc si scopul creatiei lor, le privesc cu admirație si laudă, la rândul lor, pe Creatorul lor.
Iată cum să privești ființele din univers din acest punct de vedere,
Este necesar să privim cu admirație cum fiecare dintre ei, pe lângă numeroasele lor sarcini, este un membru important al acestui cerc de rugăciune. Întrucât rațiunea și inteligența omului au fost date pentru a medita asupra acestor grădini de flori și pentru a se ruga lui Dumnezeu contemplând pe ele.
Nu ar trebui să ne uităm la lucrurile mărunte pe care le face fiecare animal. Scopul suprem al existenței lor este să fie oglinzi ale numelor lui Allah, să participe la acest cerc de laudă și să aducă bucurie universului.
Cel mai regretabil aspect al lucrurilor este că, în timp ce toate munții, pietrele, grădinile, livadile, câmpurile și locurile verzi laudă, glorifică și măresc pe Dumnezeu, există oameni care sunt neglijenți în privința acestui fapt, nu-L cunosc pe Dumnezeu și nu-I sunt ascultători.
Sunt mulți care cercetează scopul creației animalelor și plantelor, dar uită scopul propriei lor creație.
Cine ar fi mai de plâns decât acești oameni?
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
