Dragul meu frate,
Problema credinței nu a existat niciodată în viața Imamului Ghazali. Efortul său a fost o încercare de a răspunde, în limbajul pe care îl înțelegeau, unor filosofi care, idolatrizând rațiunea, semănau semințele îndoielii și necredinței. Sau, din compasiune și mila față de cei care, crezând în filosofi, riscau să cadă în capcana lor, să se lase cuprinsi de îndoieli și îndoieli, a fost o sacrificare de sine într-o luptă ideologică pe care ei nu ar fi putut să o ducă. Într-adevăr, Imamul Ghazali explică motivul intrării sale voluntare în această stare astfel:
„Când am cercetat cauzele slăbiciunii morale și a slăbiciunii credinței în rândul poporului, am constatat că ele se bazează pe următoarele patru principii:
motivul bazat pe cei care sunt ocupați cu.
motivul care stă la baza celor care se opun.
motivul invocat de cei care susțin această afirmație.
Motiv bazat pe autoritatea a ceea ce este recunoscut de populație.
Am constatat că, din motivele pe care le-am enumerat, credința poporului s-a slăbit atât de mult, încât m-am considerat pe mine însumi ca fiind în măsură să lichid măcar o parte din aceste îndoieli.”
Iată cum lupta ideologic, pe care o începe cu motivații diverse, cum ar fi ambiția de un parte și sentimentele de pe altă parte, se transformă mai târziu într-o luptă ideologică epuizantă. El se eliberează de această luptă epuizantă cu ajutorul lui Dumnezeu și cu o lumină pe care Dumnezeu o aruncă în inima lui.
Astfel, devierea de la adevărurile evidente devine posibilă, fără a recurge la minte, raționament sau logică, adică, brusc, fără dovezi sau argumente. După această luptă intelectuală, el face următoarea observație importantă:
Cu privire la acest aspect, el citează următorul verset:
Această perioadă de criză aduce rezultate benefice. Ghazali, a cărui singură preocupare era apărarea și răspândirea credinței islamice și a credinței Ahl-i Sunnet, a avut ocazia, în această perioadă dificilă, să studieze toate opiniile și ideile contemporane care păreau a fi alternative la credința islamică și la credința Ahl-i Sunnet, și să vadă punctele lor slabe și eronate.
După acești ani grei, Imam Ghazali a identificat multe principii fundamentale care ar putea să ofere lumină și musulmanilor de azi. De exemplu:
– Evocând erorile în care cădeau filosofii,
der.
– Încercă să corecteze erorile filosofiei, în loc să o nege complet.
der.
Se spune că prin principiile sale de critic al filosofiei, Ghazali a fost precursor al gânditorului francez Descartes; prin metoda sa, a lui David Hume; iar prin principiile pe care le-a propus, a lui Kant, gânditorul german.
– Cavid Sunar, Lecții de Filosofie Islamică, Ankara, 1967, p. 115.
– Mehmet Ayman, Sistemul de cunoaștere și îndoiala la Gazali, İnsan Y., 1997.
– Aykut Küçükparmak, Cunoaşterea intuitivă în sistemul de cunoaştere al lui Gazali, Revista de Ştiinţe Sociale a Universităţii Alparslan Muş, Volum: 1, Număr: 2, Decembrie: 2013.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
