Dragul meu frate,
Fiecare copil este responsabil de îngrijirea părinților săi care au nevoie de îngrijire, în funcție de situația sa.
Islamul acordă o mare importanță drepturilor părinților și le consideră sacre. Atât de mult, încât în Islam se crede că una din căile spre rai trece prin aprobarea părinților.
Islamul poruncește copiilor să fie respectuoși și serviabili față de părinții lor. Într-adevăr, în Coran, pe care îl considerăm cartea sfântă, se spune despre acest aspect:
„Domnul vostru vă porunceşte să vă închinaţi numai Lui şi să vă purtaţi bine cu părinţii voştri. Şi dacă unul dintre ei sau amândoi ajung în bătrâneţe la voi, nu le spuneţi nici măcar un cuvânt rău, nu vă mânjiţi pe ei, ci vorbiţi-le cu blândeţe.“
(Al-Isra, 17/23)
Se spune că copilul ar trebui să fie întotdeauna la dispoziția și la serviciul părinților săi.
Cu toate acestea, respectul și serviciile pe care le oferă părinților săi nu trebuie să afecteze starea sa religioasă. Cu alte cuvinte, trebuie să satisfacă nevoile lor fără a încălca principiile religioase. De fapt, în epoca Profetului (pace fie cu el), mulți compagnoi ai Profetului aveau părinți care, în primele zile, nu au acceptat Islamul, ci au rămas idolatri, opuși Islamului. Aceștia puneau presiune pe copiii lor, cerândulor să renunțe la Islam.
Prin revelația primită, s-a poruncit să nu se dea curs cererilor părinților care contravin Islamului, dar s-a precizat că nu trebuie să se abandoneze complet părinții. S-a poruncit să se facă tot posibilul pentru a le fi de folos, să se cădească inimile lor fără a da curs cererilor lor care contravin normelor religioase.
Potrivit acestui principiu, fiecare copil este obligat să se ocupe de părinții săi, să îndeplinească ordinele și dorințele lor. Însă, în momentul în care dorințele lor intră în conflict cu principiile și poruncile religiei Islam, copilul nu este obligat să le îndeplinească. Dacă, de pildă, părinții îi spun copilului să renunțe la Islam sau să nu se roage, copilul nu este obligat să le dea ascultare; nu este obligat să le îndeplinească dorințele, iar în caz contrar, comite păcat.
Toți copiii sunt responsabili de îngrijirea părinților lor.
Cu toate acestea, în primul rând, obligația de a se ocupa de ea revine băieților care au o situație financiară bună.
Dacă ei nu se ocupă de asta, atunci fetele sunt obligate să se ocupe.
Dacă părinții devin săraci sau, din cauza vârstei, devin incapabili de a lucra, obligația de a-i îngriji și a avea grijă de ei revine copiilor.
Versetele din Coran spun:
„Mulțumește-mi mie și părinților tăi…”
(Lokman, 31/14).
„Nu asculta de părinții tăi în comenzi care contravin Islamului. Arată-le prietenie în lumea aceasta, în mod civilizat.”
(Lokman, 31/15).
S-a transmis că Jabir ibn Abdullah a spus:
Un bărbat a venit la Profetul Muhammad (pace fie cu el) împreună cu tatăl său și a spus:
„Mesia lui Dumnezeu! Am bunuri proprii, dar am și un tată care de asemenea are bunuri. Tatăl meu vrea să-mi ia bunurile mele.”
Profetul Muhammad (pace fie cu el) a spus:
„Tu și bunurile tale aparțin tatălui tău.”
(es-Serahsî, el-Mebsût, V, 222-229; el-Kâsânî, Bedâyiu´s-Sanâyi, IV / 30; İbnül-Hümam, Fethul Kadir, III / 349 etc.)
Cu toate acestea, dreptul de proprietate al părinților asupra bunurilor copiilor a fost interpretat ca fiind limitat la situațiile în care copiii sunt săraci și nevoiași. Întrucât, odată cu revelarea versetelor despre moștenire, drepturile părinților asupra bunurilor copiilor decedați au fost clarificate.
Condițiile pentru ca părinții să primească alocație de la copil sunt următoarele: Părinții trebuie să fie săraci. Altfel, nevoile lor sunt acoperite din propriile bunuri. Copilul sau nepotul obligat să plătească alocație trebuie să fie capabil să o plătească. Această capacitate se realizează fie prin bogăție, fie prin capacitatea de a munci și a câștiga.
Condițiile necesare pentru ca rudele să primească alocație sunt următoarele:
1.
Ruda mea trebuie să fie săracă.
Aceasta se întâmplă fie din lipsa de avere, fie din incapacitatea de a munci. Incapacitatea de a munci se datorește cauzelor precum minoritatea, bătrânețea, boala mintală sau o boala cronică. Însă părinții constituie o excepție. Chiar dacă sunt sănătoși, capabili de muncă, li se acordă sprijin financiar. Potrivit acestui criteriu, rudele, cu excepția părinților și soțului/soției, nu au dreptul la sprijin financiar dacă sunt bogate sau capabile de muncă. Potrivit opiniei preferată de Maliki, părinții nu pot cere sprijin financiar de la copiii lor dacă sunt capabili de muncă (el-Kâsânî, op. cit., IV / 36, 37; Ibn Âbidîn, Reddül-Muhtâr, II / 923; eş-Şîrâzî, el-Muhezzeb, II / 167; eş-Şirbînî, Muğnîl-muhtaç, III / 448; Ibn Kudâme, el-Muğnî, VII / 595; Ibnül-Hümâm, op. cit., III / 347).
2. Obligația de a plăti pensie alimentară a,
este necesar ca persoana bogata să fie în măsură să asigure mijloacele de trai rudei sale sărace, atât din punct de vedere al bogăției, cât și al capacității de a munci și a câștiga.
Cu toate acestea, tatăl și soția fac excepție de la această regulă.
Un bărbat este obligat să se ocupe de părinții săi și de soția sa, chiar dacă este sărac. Potrivit Malikiților, un copil sărac nu este obligat să plătească alimente părinților săi, chiar dacă este capabil să lucreze și să câștige.
Într-un hadis transmis de Câbir (ra) se spune:
„Dacă vreunul dintre voi devine sărac, să-și satisfacă mai întâi propriile nevoi. Dacă îi rămâne ceva, să-l folosească pentru nevoile familiei sale, iar dacă îi rămâne din nou, să-l cheltuie pe rudele sale.”
(Abu Dawud, Itaq, 9; Nasa’i, Buyu’, 84; Ahmad ibn Hanbal, III / 205).
3.
Persoana a cărei întreținere se va asigura trebuie să fie un rudă prin consanguinitate.
Potrivit Hanefilor, cel care are obligația de a plăti alocația de întreținere trebuie să fie rudă de sânge a persoanei căreia urmează să-i plătească alocația, în măsura în care ar fi moștenitor al acesteia.
Dovez este versetul următor:
„… Nici o mamă să nu fie prejudiciată din cauza copilului ei, nici un copil să nu fie prejudiciat din cauza tatălui său. Același lucru se aplică și moștenitorului.”
(Al-Baqara, 2/233).
Potrivit acestui verset, anumite drepturi și obligații reciproce între părinți și copii se aplică și celorlalți moșteniți. Acest lucru include, în caz de necesitate, acoperirea cheltuielilor de trai.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
