Am observat ceva interesant: oamenii par a fi intr-o criză socială. Adică, din cauza unor mici necazuri sau suferințe, intră în situații complet diferite, interpretează evenimentele din viață în moduri complet diferite, caută lucruri diferite în fiecare eveniment. – Care este cauza acestei situații în care se află acești oameni?
Dragul meu frate,
O sursă importantă a nelinișții, a disperării, a stresului este prezentată în aceste cuvinte frumoase:
„Dacă ceva nu este pus în slujba lui ‘ma vudia leh’, cade în inactivitate și nu produce rezultatele dorite.” (Sünuhat)
„Ma vudia leh”,
Scopul sau scopurile pentru care a fost creată sau inventată o anumită invenție sau inventare.
înseamnă scopul, adică scopul creației ochiului: a vedea… Dacă încercați să-l folosiți pentru a controla plăcerile, veți deteriora acel organ și vă veți simți rău.
Oamenii care folosesc fiecare emoție și sentiment în limitele acceptabilului și pe linia dreaptă trăiesc o formă de viață paradisiacal chiar pe pământ.
Umorii celor care se pregătesc pentru fericirea eternă a regatului veșnic și care, prin lecțiile primite din Coran, consideră viața terestră efemera ca un joc și o distracție, sunt vii și sănătoși în fața oricărei calamitati. Dacă pe scena lumii trebuie să joace rolul de săraci, o fac cu măiestrie. Când se îmbolnavesc, se zbate cu măiestrie. Lacrimile curg în tragedie. Dar, cum nu uită că joacă un joc, bucuria și tristețea lor sunt limitate; sunt proporționale cu necesitățile jocului.
Privirea celor care consideră lumea ca un joc și o distracție este îndreptată spre viața de apoi.
Eforturile lor sunt pentru acea lume. Fericirea și pedeapsa acelei lumi sunt veșnice… Conștienți de acest lucru și
„Innalillahi wa inna ilayhi raji’un” (în arabă: إنا لله وإنا إليه راجعون)
adică
„Suntem robii lui Allah, viața noastră, moartea noastră, corpurile noastre, sufletele noastre, poziția noastră, statutul nostru, în scurt, tot ce avem, este pentru El, pentru a-L mulțumi.”
Omul care a înțeles misterul nu se îneacă în necazurile trecătoare ale lumii pământești.
Știe că este limitat în tot ce face și nu se lasă copleșit de acțiuni nesăbuite, nu le ia la suflet. Își încredințează prietenii lui Allah, care este plin de mila și bunătate, iar dușmanii săi îi încredințează tot lui, în mâinile justiției sale infinite.
El consideră că atât sufletul, cât și corpul sunt un împrumut;
El nu le calcă în picioare, nici nu le lasă să fie calcate în picioare de alții. Dar în situații care depășesc puterile și forțele sale, el se refugiază la Dumnezeul său, ca să poată trece cu ușurință peste această grea încercare. Și, în cele din urmă, găsește liniște în acceptarea destinului. El se teme de Creatorul lor, nu de lume, de oamenii lumii sau de necazurile acestui lume, și se refugiază la El.
„Cel care se teme de Dumnezeu se eliberează de frica celor răi și periculoși.” (Aforisme)
La fel ca orice bine, pacea sufletească este în mâinile Lui. Dacă credem cu adevărat în asta, vom scăpa de a umbla de la ușă la ușă, căci vom găsi tot ce căutăm la poarta harului Domnului nostru.
Și o rețetă coranică de la Maestrul Bediüzzaman:
„Și (Coran) spune credinciosului:
Dacă nevoile tale sunt mărunte, lasă-le în mâinile voinței universale a Domnului tău. Dacă puterile tale sunt mici, încrede-te în puterea Celui Omnipotent. Dacă viața ta este scurtă, gândește-te la viața veșnică. Dacă viața ta este scurtă, ai o viață veșnică, nu te îngrijora. Dacă gândurile tale sunt slabe, intră sub soarele Coranului. Privi-ți cu lumina credinței, ca gândurile tale, care sunt ca firele de lumină, să fie înlocuite de lumina fiecărui verset al Coranului, care îți va da lumină ca stele. Și dacă ai dorințe și suferințe infinite, un răgaz infinit și o milă infinite te așteaptă. Și dacă ai dorințe și scopuri infinite, nu te tulbura gândindu-te la ele. Ele nu se potrivea în acest lume, locul lor este altundeva, iar Cel care le-a dat este altul.” (Sözler, Cuvântul Treizeișidouă)
Unul dintre savanții prestigioși ai Erzurumului este Mehmet KIRKINCI Hocaefendi. După cum se vede din operele sale, Hocaefendi are un stil de predicare amabil, blând, cu umor. Nu acuză pe nimeni, nu se axează pe reproșuri sau vina. Eliberează atmosfera cu o glumă, o anecdote, și-și face predicația eficientă cu o abordare blândă.
Într-adevăr, într-o zi, un om destul de bogat s-a adresat lui Hocaefendi.
– Am totul, dar nu am pace. Găsește-mi o soluție,
der.
Adaugă la declarațiile sale: Medicii mă examinează și spun că nu am nicio problemă. Ba chiar spun că nu am deficiență de vitamine în organism.
Iată unde Hocaefendi se contopește cu esența:
– O, stai, stai, spune. Să vedem noi ce deficit de vitamine ai. Dacă ar fi fost, cum spun ei, o abundență de vitamine, nu ai fi avut această afecțiune, cu siguranță este vorba despre o lipsă…
Întrebarea lui este:
– Au început să apară semnele îmbătrânirii, părul a început să devină gri. Îndeplinești rugăciunile tale? Cum este relația ta cu religia?
Omul recunoaște, fie și cu greu, adevărul:
– Nu, încă nu am început să mă rog.
Hocaefendi:
– Uite, ai văzut? Îți lipsește vitamina (A), vitamina spirituală!
Apoi întreabă din nou:
– Cum te înțelegi cu postul? Îl ții?
Omul se va confrunta din nou cu dificultati:
– Nu, zise el, nu am început încă să țin post.
Oooo, spune Hocaefendi, nu ai nici vitamina (B).
Într-o continuă serie de întrebări:
Ai spus că ești bogat, cum calculezi zeciuiala?
– Păi, zice, adică, nu am dat încă zeciuiala.
Hocaefendi este complet uimit:
– Uite, zicea, nici vitamina C nu ai. Cum să găsești liniștea cu atâtea deficiențe vitaminice?
Dialogul dintre ei continuă în felul următor:
– Ai fost la Hac?
– Nu am avut încă timp să fac pelerinajul la Mecca.
– Ce vorbești, măi? Deci, nici tu n-ai vitamina D.
– Bună, hai să aruncăm o privire și la mâncarea pe care o mănânci. Se amestecă ceva ilicit în câştigurile tale?
– Da, se amestecă, dar în mică măsură.
– Vrei să spui că ai mâncat alimente contaminate cu microbi? – întreabă Hocaefendi. – Bineînțeles că nu ai pace, nu ai liniște.
Hocaefendi adaugă la cuvintele sale:
Cu toate acestea, vindecarea ta este încă posibilă. Există o soluție. Important este să acoperiști deficitul de vitamine. Și să nu mai consumi alimente contaminate. Cu ajutorul lui Dumnezeu, nu vei mai avea nici cea mai mică indispoziție, te vei simți din nou bine.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări