Dragul meu frate,
În primul rând, separarea sufletelor de diamant de cele de cărbune, chiar și ținând cont de situația oamenilor, este dorința lui Dumnezeu. Deci, Dumnezeu este cel care dorește separarea acestor structuri pozitive și negative. Dumnezeu dorește să vadă o astfel de imagine. A ști cu cunoștința sa veșnică ce va fi și cum va fi este altceva, manifestarea lor în lumea exterioară este altceva. În proba, se referă la apariția reflexiilor în lumea exterioară.
Versetele din Coran indică faptul că Allah a deschis un examen, o probă, pentru om. Prin urmare, determinarea sufletelor de diamant și a sufletelor de cărbune este strâns legată de Allah însuși.
Este vorba despre evaluarea situației celor care au câștingat și a celor care nu au câștingat. Într-o lume de dincolo, unde se face această evaluare, se va găsi un loc unde se reflectă justiția infinită a lui Dumnezeu. Fiindcă lumea nu este potrivită pentru manifestarea completă a justiției divine. Dumnezeu, la fel cum a vrut să creeze numeroase opere de artă în univers, a organizat și proba aici.
Manifestarea acestei generozitate și a harului, continuarea binefecienței și a darurilor, sunt posibile doar prin existența unei lumi eterne.
Îngerii sunt potriviți pentru îndeplinirea unei astfel de misiuni. Cu toate acestea, manifestarea infinitei milostiviri a lui Dumnezeu dorește să se manifeste față de cei care sunt vrednici de milostivire. Altfel, nu ar fi compatibilă cu manifestarea atentă a milostivirii, ci nici cu adevărata justiție.
Aceste atribute distincte doresc să se manifeste în moduri diferite. Într-adevăr, la fel cum El se prezintă ca și , El se prezintă și ca .
Așa cum mila și compasiunea doresc să îmbrățișeze pe cei ascultători, răsplătindu-i, la fel, mândria și măreția doresc să-i pedepsească pe cei rebeli, arătându-le cine este stăpânul.
Pământul paradisului și al iadului există tocmai din acest motiv. Fără pământul paradisului și al iadului, nu ar exista aceste manifestări ale ființei veșnice și eternale.
De exemplu, crearea lumii din nimic a fost rezultatul alegerii Sale, mai degrabă decât a unei necesități impuse. Dorința lui Dumnezeu de a-Și vedea propria măreție și frumusețe este o înțelepciune. Alegerea lui Dumnezeu, care este autoritatea supremă, nu necesită o altă explicație.
Din acest punct de vedere, se poate spune că desfășurarea probei este o alegere a lui Dumnezeu; ar fi putut să nu o desfășure. Dar, întrucât a ales să o desfășure, a avut loc proba.
Această realitate este indicată în versetul care spune:
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
