Dragul meu frate,
Traductions du Coran en turc
Turca este una dintre cele mai vechi limbi în care a fost tradus Coranul. Este probabil ca turcii, care au îmbrățișat masiv islamul începând cu anii 950, să fi tradus în limba lor unele sure mai scurte din Coran. Aceasta, întrucât turcii traduseseră deja în limba lor textele sacre ale religiilor pe care le practicaseră anterior.
Deși data și autorul primei traduceri a Coranului în turcă sunt necunoscute, s-a stabilit că această lucrare a fost realizată în secolele IV-V (X-XI).
(İnan, Traduceri în limba turcă ale Coranului, p. 4, 8).
Traductions anciennes du Coran en turc
între rânduri
și t
efsirî
se împarte în două categorii. Tradiția de traducere a Coranului cu traducere literală, cu cuvinte individuale pe rânduri, provine din Asia Centrală, iar savanții din Khorasan și Khwarazm au transmis această metodă, pe care au învățat-o de la iranieni, în Anatolia.
În traduceri interliniare ale Coranului
Sub fiecare cuvânt se scrie echivalentul său în limba de traducere. În acest tip de traduceri, nu se respectă regulile limbii de traducere în ceea ce privește structura frazei, sintaxa etc.; se observă o puternică influență a arabicei în sintaxa. Uneori, când cuvintele din traducere sunt dispuse alăturate, devine dificil să se extragă un sens din ele.
Traductions du Coran avec exégèse
În cea de-a doua, se oferă o explicație a întregului verset sau a unei secțiuni cu propoziții normale. De-a lungul istoriei, turcii au tradus Coranul în aceste două stiluri, folosind alfabetul Uyghur și arab, iar cu alfabetul latin, adoptat în 1928, au oferit mai multe exemple de traduceri interpretative.
a) Traduceri ale Coranului realizate cu alfabetul uigur:
Dat fiind că turcii foloseau alfabetul uigur în perioada conversiei lor la islam, primele traduceri ale Coranului în turcă ar fi trebuit să fie realizate în această limbă. Deși nu există informații despre supraviețuirea vreunui exemplar, se pot găsi în unele lucrări traduceri a câtorva versete realizate cu acest alfabet. În lucrarea lui Edib Ahmed Yüknekî, *Atebetü’l-hakāyık*, se găsesc traduceri în acest alfabet ale următoarelor versete: Al-Imran 3/134, 146, 185; An-Nahl 16/96; Al-Hajj 22/61; Az-Zuhruf 43/32; Al-Insirah 94/5-6.
(İnan, TDAY Belleten, nr. 183 [1960], p. 79).
b) Traduceri ale Coranului realizate cu alfabetul arab:
După ce turcii s-au convertit la islam, au renunțat la alfabetul uigur și au început să folosească litere arabe, traducerile Coranului fiind redactate cu acest alfabet până în perioade recente. Prima traducere a Coranului în turcă a fost pregătită la începutul secolului V (XI) pe baza traducerii persane anterioare, utilizând metoda traducerii interliniare.
(Togan, p. 19).
Deși nu se cunoaște identitatea traductoarului, nu există informații despre originalul acestei traduceri, dar au supraviețuit manuscrise copiate din exemplare originale, iar cercetătorii au efectuat studii despre limba, conținutul și caracteristicile traducerii. Considerat ca una dintre cele mai vechi copii, manuscrisul (nr. 73) înregistrat la Muzeul de Arte Turcești și Islamice a fost copiat în anul 734 (1334) de Muhammad b. Hac Devletşah din Shiraz. Limba traducerii este turkică Oghuz (de est) și este în stilul primei traduceri persane.
(Erdoğan, nr. 1 [1938], p. 47-48).
De asemenea, manuscrise se găsesc la bibliotecile Millet (Hekimoğlu Ali Paşa, nr. 951) și John Rylands din Manchester, la British Museum (Or. 9515), la Institutul de Orientalism al Academiei Ruse de Științe din Leningrad (Petersburg) și în alte locuri.
(Hamidullah, Istoria Coranului, pp. 109-119).
Deși în epoca seljucilor limba arabă era limba culturii, nu s-au înregistrat progrese remarcabile în traducerea operelor religioase în turcă. Cu toate acestea, în primele perioade ale imperiului otoman, au fost traduse în turcă unele opere religioase, în special sura-uri mai scurte din Coran, precum Yasin, Mulk, Fatiha și Ihlâs. Bibliotecile din Turcia găzduiesc diverse manuscrise de traduceri și comentarii din acea perioadă. Majoritatea acestora sunt, însă, copiate una de alta și nu prezintă caracteristici remarcabile. Numărul manuscriselor care conțin traducerea integrală a Coranului este destul de mic.
(vezi Biblioteca Süleymaniye, Secția de Comentarii la Coran în limba turcă).
Se pare că activitățile complete de traducere și comentariu al Coranului în Anatolia au început la sfârșitul secolului al XIV-lea, iar bibliotecile din Istanbul și Anatolia găzduiesc diverse manuscrise ale acestora. Abdülkadir İnan menționează că orientalistul german Joseph Schacht a examinat peste douăzeci de manuscrise doar în bibliotecile din Istanbul și Bursa, iar el însuși a văzut manuscrise care nu se aflau pe lista lui Schacht, precizând că unele dintre ele se află la Hamburg, Breslau și British Museum.
(Traductions du Coran en turc, p. 15).
O parte din aceste opere sunt traduse interlinier, iar Abdülkadir Erdoğan a efectuat studii pe opt dintre ele, aflate la Muzeul de Arte Turcești și Islamice. Ahmet Topaloğlu a elaborat o teză de doctorat pe traducerea lui Muhammed b. Hamza, considerată cea mai veche și cea mai importantă din punct de vedere lingvistic a acestor tipuri de traduceri (Istanbul 1976), oferind informații ample despre lucrare. Alte opere reprezintă traduceri în turcă ale Coranului cu lungi comentarii, de obicei traduceri ale unor comentarii arabice. Printre comentariile arabe, cel al lui Ebü’l-Leys es-Semerkandî a fost preferat. Această lucrare a fost tradusă separat în turcă de Ahmed-i Dâî, İbn Arabşah și Mûsâ İznikî. Cevâhirü’l-esdâf, tradusă probabil cu puțin timp înainte, a cărui autor este necunoscut, este o traducere-comentariu mai concisă.
În Turcia, în biblioteci publice și private, există sute de traduceri ale Coranului în limba turcă, iar în biblioteci din orașe precum Alger, Dresda, Leiden, Munchen, Berlin, Vatican, Viena, Londra se găsesc traduceri și comentarii în limba turcă sub formă de manuscrise.
(Hamidullah, Istoria Coranului, pp. 109-119).
Prima traducere și comentariu al Coranului care a fost tipărită este traducerea cărții et-Tibyân fî tefsîri’l-Ķur’ân a lui Hıdır b. Abdurrahman el-Ezdî, realizată de Ayıntablı Mehmed Efendi sub titlul Tefsîr-i Tibyân.
(Bulak 1257).
Deși utilizarea limbii arabe ca limbă de predare în medresele otomane a încetinit considerabil activitățile de traducere a Coranului, ca rezultat al curentului naționalist apărut odată cu Tanzimat, studiile de traducere a Coranului în turcă au început să capteze atenția. Mulți savanți, precum Şeyhülislâm Mûsâ Kâzım Efendi, Ahmed Cevdet Paşa, Bereketzâde İsmâil Hakkı, au subliniat necesitatea traducerii Coranului în turcă, iar unii au chiar întreprins acest efort. Sırrı Paşa a realizat o traducere și un comentariu în două volume intitulat Sırr-ı Furkān, iar Şeyhülislâm Mûsâ Kâzım Efendi a avut o traducere și un comentariu incomplet, intitulat Safvetü’l-beyân, care constă dintr-un singur volum mic.
(pentru alte informații, vezi Hamîdullah, Istoria Coranului, p. 195-200)
Pe de altă parte, unii savanți s-au opus acestei mișcări, iar cel mai important dintre ei, Şeyhulislâm Mustafa Sabri, a scris un tratat în limba arabă intitulat Mesǿeletü tercemeti’l-Ķurǿân (Cairo 1351). Această controversă, apărută în Turcia, s-a răspândit rapid și în alte țări islamice.
c) Traduceri ale Coranului realizate cu alfabetul latin:
După proclamarea Republicii în Turcia, în scurt timp au fost publicate mai multe traduceri. Majoritatea acestora au fost realizate de persoane care nu aveau cunoștințe de limba arabă și nu dispuneau de o pregătire religioasă adecvată.
(Elmalılı, I, 8);
Printre traducători se aflau și creștini. Deoarece acest lucru a stârnit nemulțumire, la cererea Marii Adunări Naționale a Turciei, Președinția Îndatorilor Religioase a decis să se pregătească o traducere care să fie aprobată de clerul religios și să câștige prestigiu printre popor.
(Istoria Educației din Turcia, V, 1927-1931).
Misiunea de traducere i-a fost încredințată lui Mehmed Âkif (Ersoy). Mehmed Âkif nu a predat traducerea pe care a pregatit-o din cauza temeri că ar putea fi citita in loc de originalul Coranului in timpul rugaciunilor.
(Ersoy, introducerea lui Eşref Edib, p. XXXI-XXXII; Kâmil Miras, II/38 [1949], p. 196).
Astfel, traducerea a fost încredințată lui Elmalılı Muhammed Hamdi, care fusese anterior însărcinat cu scrierea comentariilor la Coran.
(op. cit., II/38 [1949], p. 195).
Lucrarea pe care a finalizat-o a fost publicată sub titlul „Limba Coranului, Religia Dreptății”. Pe lângă aceasta, iată câteva dintre traducerile sale:
Ismail Hakkı İzmirli, Meânî-yi Kur’ân; Ömer Rıza Doğrul, Tanrı Buyruğu: Kur’ân-ı Kerîm Tercüme ve Tefsiri; Hasan Basri Çantay, Kur’an-ı Hakîm Ve Meâl-i Kerîm; Ömer Nasuhi Bilmen, Kur’ân-ı Kerîm’in Türkçe Meâl-i Âlîsi ve Tefsiri.
De asemenea, se pot menționa traduceri ale lui Hüseyin Kâzım Kadri, Zeki Mugāmiz, Süleyman Tevfik, Cemil Said, Ismayıl Hakkı Baltacıoğlu, Osman Nebioğlu, Murat Sertoğlu, Besim Atalay, Sadi Irmak și Abdülbaki Gölpınarlı, precum și traduceri pe care anumite ziare le-au oferit cititorilor lor. Deși A. Adnan Sütmen, Muharrem Zeki Korgunal, Rıza Çiloğlu și alții au încercat să traducă Coranul în versuri, nu au reușit.
(Pentru alte traduceri și comentarii turcești ale Coranului, vezi Hamîdullah, Istoria Coranului, pp. 195-212).
(Hidayet Aydar, articol despre Coran, DİA, XXVI, 406-407)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
