Dragul meu frate,
În timpul rugăciunii, mâinile sunt ținute deschise spre cer (considerate ca cerul rugăciunii), separate. Palma fiecărei mâini, ca cele două ochi ale unei balanțe, sunt ținute la nivelul pieptului, în echilibru, așteptând cu speranță Răsplata Divină care va veni din cer.
Cu toate acestea, uneori, așezarea a două mâini una lângă alta, în mod adiacent, nu contravine sunetei.
Profetul Muhammad a rogat Dumnezeu în ambele situații.
Totuși, în cele mai multe cazuri, se observă că țin mâinile separate.
După cum în școala Shafi’i, în rugăciunile care conțin fraze cu semnificația de frică, palmele sunt întoarse spre jos, la fel, în școala Hanafi, întoarcerea palmelor spre jos este permisă doar în rugăciunea de ploaie, nu se aplică altor situații.
Este recomandat să ridicăm mâinile în sus în rugăciunea de rugăciune pentru ploaie. Întrucât, conform haditului lui Anas, se spune:
„Profetul (s.a.v.) nu înalța niciodată mâinile în rugăciune, cu excepția rugăciunii de ploaie. La rugăciunea de ploaie înalța mâinile atât de sus încât se vedea albastrimea axilelor.”
(Vehbe Zuhayli. Enciclopedia jurisprudenței islamice II/504)
În rugăciunea de ploaie, persoana care rostește rugăciunea poate ridica sau întoarce palmele în funcție de intenția pe care o are. Ridicarea palmelor reprezintă o rugăminte insistentă, în timp ce întoarcerea lor reprezintă semnul că se dorește ca ploaia să vină din direcția dorită, adică să coborască pe pământ.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
