Dragul meu frate,
– Toate războaiele din epoca Profetului (pace fie cu el) au fost războaie de
Este o luptă de apărare.
Politeiștii i-au alungit din locuințele lor, le-au jefuit bunurile și, chiar și atunci când se îndreptaiau spre Siria pentru a face comerț, au încercat să le violeze independența, utilizând teritoriile lor. Faptul că toate bătăliile cu politeiștii au avut loc în jurul Medinei arată că, din punct de vedere musulman, aceste bătălii au fost purtate în scop defensiv împotriva agresorilor.
– Nu trebuie să uităm că războaiele purtate de musulmani în epoca de aur a Islamului au fost conduse în conformitate cu poruncile lui Allah. Allah, proprietarul tuturor lucrurilor, dispune, desigur, de proprietatea Sa cum dorește, și nimeni nu are dreptul, nici posibilitatea, să-L conteste.
– Fără război, nu ar exista gradul de martir, clar definit în Coran ca un loc în rai. Însă Allah dorește să acorde slujilor săi și gradul de martir. Evenimentul martiriei pune la încercare credința slujilor, dar oferă un grad înalt celor sinceri. Următorul verset, revelat în legătură cu Bătălia de Uhud, aruncă lumină asupra acestui subiect:
„Dacă voi ați fost răniți, și gruparea inamică a suferit răni similare. Noi alternăm zilele de victorie între oameni, ca să arătăm credincioșilor adevărați ai lui Allah, să-i facem martiri, să-i purificăm pe credincioși și să-i distrugem pe necredincioși. Allah nu iubește nedreptatea.”
(Al-i İmran, 3/140 şi 141)
– Companionsii au plecat în toate colțurile lumii nu ca războinici, ci ca apostoli ai păcii, pentru a răspândi religia islamă. Au depus un efort de cincizeci de ori mai mare decât misionarii – conform condițiilor vremii.
– Pentru a proclama religia poporului, este necesar să se stabilească un dialog cu el. În lumea de atunci, era imposibil ca cei de la conducere să permită acest lucru, să permită călătoriile libere. Întrevedând această situație, uneori au fost necesare luptele materiale, pentru a neutraliza tiraniile celor de la conducere, creând astfel premisele ca oamenii, prin voința lor liberă, să cerceteze și să găsească adevărul, să aleagă religia adevărată.
– Lumii creștine nu i-a fost suficient să incendieze totul în timpul cruzadelor din Evul Mediu, ci, chiar și în secolul XX, a invadat întregul glob, în frunte cu englezii, trimțând chiar și misionari în acest scop –
pentru a-și îndeplini ambițiile imperialiste –
Nu trebuie să uităm de cei pe care i-au folosit.
– Prin urmare, a percepe creștinismul ca religie a păcii și islamul ca religie a războiului este extrem de greșit, contravine realității istorice și înseamnă a cădea pradă insinuărilor insidioase ale imperialismului cultural occidental.
Vă recomandăm să citiți răspunsurile relevante accesând linkurile de mai jos:
– Care este scopul Jihadului?
– Este războiul sau pacea esența Islamului?
– Cum și în ce condiții se poate realiza pacea cu ne-musulmani?
– Cum ar trebui să fie jihadul practicat în zilele noastre?
– Unii spun că „Islamul este o religie a războiului”, este adevărat?
– Jihad înseamnă „Ori Islam, ori Moarte”?
– Cum explicați că pacea pe care omenirea o caută se găsește în Islam?
– Care este punctul de vedere al Islamului cu privire la atacurile kamikaze?
– Declara Islamul inamic, a priori, vreunui popor?
– Care este diferența dintre jihad și război?
– Ce principii legate de dreptul de război se găsesc în Coran?
– Se spune că nu există constrângere în religie; dar jihadul nu este o formă de constrângere?
– Unii spun că jihadul constă doar în luptă. Puteți explica jihadul în lumina versetelor coranice și a haditelor?
– Care sunt principiile pe care musulmanii trebuie să le respecte în situațiile în care războiul este inevitabil?
– Jihadul este descris ca o convertire forțată a altora la Islam. Ce este jihadul în Islam? Cum ar trebui să fie practicat?
– Ce înseamnă Jihad? De ce unii interpretează Jihadul ca „război sfânt”?
– Care este metoda cea mai eficientă pentru răspândirea și stabilirea Islamului: războiul sau predicarea?
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
