Au fost date porunci de acoperire a capului femeilor și în religii anterioare?

Dragul meu frate,

Hijab,

Acest lucru înseamnă că femeile și bărbații trebuie să-și acopere părțile intime, fie că sunt în rugăciune, fie că nu.

Dumnezeu, Cel Prea Înalt, a spus:

„O, fii ai lui Adam! Vă-am pogorât haine care să vă acopere locurile de intimitate şi haine de frumuseţe, dar haina de piositate este cea mai bună. Aceasta este una din semnele lui Allah, ca să înţeleagă.”


(Al-A’raf, 7/26)

„Diavolul le-a insinuit lui Adam şi Eve să-şi dezvelească locurile intime, spunând: „Dumnezeul vostru v-a interzis să vă apropiaţi de acest pom, doar ca voi doi să nu deveniţi îngeri şi să nu trăiţi veşnic, şi eu vă dau un sfat bun.” Astfel i-a înşelat, şi în clipa în care au gustat din pom, locurile lor intime s-au arătat, şi au început să-şi acopere cu frunze de paradis. Atunci Dumnezeul lor i-a chemat:”

„Nu v-am interzis să mâncați din acest pom? Și nu v-am spus că diavolul este dușmanul vostru?”

Ei au spus: „Doamne, noi ne-am nedreptățit pe noi înșine, și dacă Tu nu ne vei ierta și nu ne vei acorda mila Ta, cu siguranță vom fi dintre cei pierduți.”


(Al-A’raf, 7/20-23)

„O, fii ai lui Adam! Nu vă lăsăm pe mâinile diavolului, cum el i-a scos pe părinții voștri din rai, dezbrăcându-i ca să le arate locurile lor de rușine, ca să vă prindă în păcat. Căci el și ai lui vă văd din locuri pe care voi nu le vedeți. Noi am făcut din diavoli prieteni ai celor care nu cred.”


(Al-A’raf, 7/27)

Dumnezeu a acoperit nuditatea lui Adam (as) și a Evei, dar după încălcarea interdicției a îndepărtat acoperirea, lăsândul pe ei să se acopere singuri, să-și acopere rușinea nudității. Potrivit Coranului, Adam (as) și Eva au fost aduși pe pământ cu instinctul de a se acoperi și, prin urmare, cu eforturi de acoperire.

Pe măsură ce oamenii uită de misiunea lor pe pământ și se abat de la religia lor, fenomenul acoperirii corpului de către femeile musulmane a fost de asemenea pervertit.

Evreii au văzut purtarea vălului ca un mijloc de opresiune și subjugare a femeilor.

Potrivit Talmudului,

Un bărbat are dreptul să divorțeze de soția sa fără a plăti indemnizație de divorț (mehir) dacă ea se plimbă pe străzi fără să-și acopere capul. Comentariile talmudiști explicau, la fel ca credința că femeia a fost creată din coastele bărbatului, că ea trebuie să fie acoperită, modestă, smerită și să-și cunoască locul. Astfel, acoperirea capului de către femeie nu depășea statutul de instrument care exprimă opresiunea sa, conform acestei credințe.

Evanghelia falsificată

în timp ce,

„El a explicat că acoperirea capului de către femei reprezintă o expresie a supremației masculine față de feminină.”

Potrivit lui Pavel, „parul lung al femeii, care este o frumusete extraordinara, i-a fost dat ca acoperire” (Evanghelia, Epistolele la Corinteni: 39).

Apostolul Pavel, originar din Tarsus și de origine evreiască, își explică punctul de vedere pe acest subiect într-o epistolă adresată corinteni. Potrivit lui Pavel, capul fiecărui bărbat reprezintă pe Hristos, iar capul fiecărei femei reprezintă pe soțul ei. Prin urmare, bărbatul care se roagă cu ceva pe cap și femeia care se roagă fără nimic pe cap înjunecăresc capul lor.

„Căci o astfel de femeie este ca o femeie cu părul tăiat sau căzut. Dacă o femeie nu-şi acoperă capul, să-şi taie părul. Dar a-şi tăia sau a-şi rade părul este o ruşine pentru femeie. Femeia trebuie să-şi acopere capul. Omul, fiind imaginea şi slava lui Dumnezeu, nu-şi acoperă capul. Dar femeia trebuie să-şi acopere capul, căci ea este slava omului. Căci omul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru om. Femeia a fost creată pentru om. Dar omul nu a fost creat pentru femeie. Din acest motiv, femeia trebuie să-şi acopere capul. Din pricina îngerilor, ca o putere protectoare împotriva lor, şi judecaţi voi înşivă: este frumos ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?” (Evanghelia, Epistolele la Corinţeni: 393)

Pelerina era un simbol al modestiei și onorului pentru evreice, spre deosebire de femeile politeiste. De asemenea, aveau grijă să-și acopere capul în timpul rugăciunii. Chiar și tradiția de a acoperi capul cu o pelerină specială, dreptunghiulară, din mătase sau lână, cu borușuri pe margini, numită tallit, în timpul rugăciunii de dimineață, continuă și în rândul evreilor.

Purificarea prin acoperirea capului era comună printre femeile creștine. Semnificația acoperirii capului pentru creștinii religioși se găsește în apelul teologului creștin Tertullian adresat femeilor de a-și acoperi capul:

„Fecioara, te rog, acoperă-ți capul cu un văl! Îmbrățișează arma castă a modului, înconjoară-te cu zidul vălului, ridică un zid prin care nici privirile tale, nici privirile trecătorilor să nu poată pătrunde, poartă acest haina feminină pentru a-ți proteja virginitatea.”

În societățile creștine, vălul a fost, timp de secole, un simbol al statutului matrimonial al femeii. O femeie căsătorită își acoperea capul astfel: peste o rețea în care își strângea părul, purta un văl care îi acoperea fața, coborând până la șolduri, uneori lăsând fața liberă în față sau fixând vălul sub bărbie cu un ac.

Rabbi Dr. Menachem M. Brayer (Profesor de Literatură Sacră la Universitatea Yeshiva) afirmă în cartea sa că, conform literaturii rabinice, era obișnuință ca femeile evreice care ieșeau în societate să poarte vălul care acoperea tot fața, cu excepția unui singur ochi (1). El citează cuvintele unor rabini celebri din primele generații:

„Nu se cuvine fiilor Israelului să iasă cu capul descoperit. Fie blest pe bărbatul care își lasă soția să-și arate părul… Femeia care își lasă părul liber ca să se arate frumoasă aduce sărăcie.”

Dreptul religios interzice recitarea rugăciunilor de mulțumire sau de laudă în prezența unei femei căsnicite cu părul dezvelit, întrucât ea este considerată „mahram” (2). Dr. Brayer adaugă:

„În perioada tannatică, faptul că o femeie nu-și acoperea capul era perceput ca o umilire a castității ei. O femeie cu capul descoperit era pedepsită cu o sută de zuzim.”

Dr. Brayer explică, de asemenea, că vălul purtat de femeile evreice nu era considerat un simbol al castității, ci, în anumite cazuri, simboliza mai mult bogăția și diferențierea. Vălul exprima respectul și superioritatea unei femei onorabile, precum și inaccessibilitatea ei ca proprietate sacra a soțului ei (3).

Hădura pe cap exprima respectul și statutul social al unei femei. Femeile din clasele inferioare purtau adesea hădura pe cap pentru a da impresia că aparțin clasei înalte.

Întrucât vălul era un simbol al nobilității, în vechiul Israel prostituatele nu aveau voie să-și acopere capul.

Însă prostituatele purtau adesea un văal special pentru a părea respectabile (4). Femeile evreice din Europa au continuat să poarte văalul până în secolul al XIX-lea, când au început să se integreze în cultura seculară din jur. În secolul al XIX-lea, stilul de viață european a obligat multe dintre ele să iasă pe străzi cu capul descoperit. Unele femei evreice au considerat mai potrivit să înlocuiască văalul cu o perucă, ca altă modalitate de acoperire a părului. Astăzi, majoritatea femeilor evreice religioase nu-și acoperă capul în afara sinagogii (5). Unele dintre ele, precum cele din confesiunea Hassidism (6), folosesc în continuare perucă (7).

Cum stau lucrurile în tradițiile creștine?

Se știe că călugărițele catolice își acoperă capul de peste un mileniu, dar nu este totul. Sfântul Pavel face în Evanghelia sa câteva declarații interesante despre acoperirea capului:

„Dar visez să știți că capul fiecărui bărbat este Cristos, capul femeii este bărbatul, iar capul lui Cristos este Dumnezeu. Orice bărbat care rostește rugăciuni sau profetizează cu capul acoperit, își aduce rușine capului. Dar orice femeie care rostește rugăciuni sau profetizează cu capul descoperit, își aduce rușine capului; căci este ca și tunsă. Căci dacă femeia nu se acoperă, să-și tunde și părul; dar dacă este rușine pentru femeie să-și tunde sau să-și tundă părul, să se acopere. Căci bărbatul nu trebuie să se acopere capul, fiindcă este imaginea și slava lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului. Căci bărbatul nu este din femeie, ci femeia din bărbat; căci bărbatul nu este creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea, din pricina îngerilor, femeia are pe capul ei semn de domnie.”

(1 Corinteni 11:3-10)

Logica lui Sf. Paul de a acoperi femeia simbolizează autoritatea bărbatului, imaginea și slava lui Dumnezeu, asupra femeii, creată de el și pentru el. Teza celebră a Sf. Tertullian.

„Despre acoperirea cu văluri a feciorilor”

da

„Tinerelor femei le spun să-și acopere capul pe străzi, să-și acopere capul în biserici, să-și acopere capul în prezența străinilor, să-și acopere capul chiar și în prezența fraților lor…”

autor. Printre legile actuale ale Bisericii Catolice se află și cea care impune femeilor să-și acopere capul în biserică (8). Unele confesiuni creștine, precum amishii și menoniții (9), impun femeilor să-și acopere capul și în prezent. Rațiunile transmise de liderii lor bisericești sunt aceleași cu cele prezentate de Sf. Pavel în Biblie:

„Acoperirea capului de către femei este un simbol al supunerii față de bărbați și față de Dumnezeu.”

(10).

Din dovezile de mai sus rezultă că Islamul nu a inventat vălul. Însă Islamul aprobați vălul. Islamul cere ca bărbații și femeile credincioși să-și păstreze privirile curate și să-și păstreze castitatea, iar femeilor credincioase să-și extindă vălul astfel încât să acopere gâtul și gâtul.

„Spuneți credincioșilor: să-și coborâ-i privirile de la ceea ce este interzis să privească, să-și păzească curăția lor… Spuneți credincioaselor: să-și coborâ-i privirile de la ceea ce este interzis să privească, să-și păzească curăția lor. Să nu-și arate decorațiile, cu excepția a ceea ce este vizibil de la sine. Să-și acopere cu vălul lor gâtul și să-și acopere sânii.”




(Nur, 24/30-31)

Coranul afirmă în continuare clar că purtarea vălului este necesară pentru castitate. Dar de ce este importantă castitatea? Coranul explică și acest aspect:

„O, Profetule! Poruncește-le soților tăi, fiicilor tale și femeilor credincioase să-și arunce vălul peste ele când iesiți, ca să nu fie recunoscute și hăituite!”


(Al-Ahzab, 33/59)

Asta e tot… castitatea protejeaza femeile de hărțuire, sau mai clar, castitatea este un scut.

Astfel, se arată că scopul unic al vălului în Islam este protecția. Spre deosebire de tradițiile creștine, vălul în Islam nu simbolizează nici autoritatea bărbatului asupra femeii, nici supunerea femeii față de bărbat. Spre deosebire de tradițiile evreiești, el nu este nici un simbol de bogăție, nici un semn de distincție al femeilor de onor. Vălul este un simbol al castității, menit să protejeze toate femeile. Filosofia Islamului este că a fi în siguranță este mai bine decât a fi trist. Coranul este atât de preocupat de protejarea corpului și a reputației femeilor, încât pedepsește sever bărbatul care acuză greșit o femeie castă de imoralitate:

„Acuzând pe nedrept femei casti de adulteriu,

(pentru a dovedi comiterea acestor infracțiuni)

Lovitiți cu optzeci de bătaie pe aceia care nu pot aduce patru martori; nu acceptați niciodată mărturia lor. Aceia sunt cei care au greșit drumul.”


(Nur, 24/4)

Comparați această atitudine fermă a Coranului cu atitudinea vagă și superficială a Evangheliilor falsificate, care justifică violul:

„Dacă un bărbat găsește o fată tânără, necăsătorită, și o ia cu el și doarme cu ea, și sunt găsiți, atunci bărbatul care a dormit cu ea va da tatălui fetei cincizeci de sicli de argint, și fata va fi soția lui, pentru că el a umilit-o; nu va putea să o părăsească pe tot restul vieții lui.”

(Deuteronomiu 22:28-29)

Aici ar trebui să ne punem o întrebare simplă:

Cine este cel care suferă cu adevărat pedeapsa?

Cine este mai vinovat: bărbatul care plătește doar o amendă pentru viol, sau fata care este forțată să se mărite cu bărbatul care a violat-o și să trăiască cu el până la moarte? O altă întrebare care ar trebui pusă este:

Care este mai potrivita pentru o femeie?

Atitudinea severă a Coranului sau atitudinea superficială a Bibliei?

Îndeosebi în Occident, unii au început să ridiculizeze teza castității ca mijloc de protecție a femeii. Potrivit lor, cea mai bună protecție constă în educație, dezvoltarea comportamentelor civilizate și autocontrol. Noi, însă, spunem că acestea sunt lucruri bune, dar insuficiente: „Dacă ‘civilizația’ este o protecție suficientă, atunci de ce femeile din America de Nord nu îndrăznește să iasă singure pe străzi întunecate, nici măcar pe partea cealaltă a unui parc gol? Dacă educația este soluția, de ce o universitate prestigioasă precum Queen’s oferă un ‘serviciu de escortare’ pentru studentele de pe campus? Dacă ‘autocontrolul’ este soluția, de ce cazurile de hărțuire sexuală pe locurile de muncă apar zilnic în ziare? În ultimii ani, printre cei acuzați de hărțuire sexuală se numără: ofițeri ai marinei, directori, profesori universitari, judecători ai Curții Supreme și prim-ministrul Americii! Am rămas uimită când am citit declarația decanului Biroului Femeilor de la Universitatea Queen’s:”

„În Canada, o femeie este victima abuzului sexual la fiecare șase minute, una din trei femei este victima abuzului sexual la un moment dat în viața lor, una din patru femei este expusa riscului de viol sau atac sexual, una din opt studente din liceu sau universitate este victima abuzului sexual, iar conform unui studiu, șaizeci la sută dintre bărbații de vârstă universitară au declarat că ar comite abuz sexual dacă ar fi siguri că nu vor fi prinși.”

Unele lucruri sunt profund greșite în societatea în care trăim. Sunt necesare schimbări radicale în stilul de viață și cultura societății. Este extrem de necesară o cultură a castității, atat pentru bărbați cât și pentru femei, în îmbrăcăminte, vorbire și comportament. Altfel, statisticile sumbre vor continua să se agraveze de la zi la zi, iar din păcate, doar femeile vor plăti consecințele. De fapt, suferim cu toții, dar, cum spunea K. Gibran:

„Cel care primește lovitura nu o apreciază la fel ca cel care o dă.”

(11). Societăți precum Franța, care expulzează fete din școli doar pentru că poartă haine modeste, se autodistrug în cele din urmă.

Aceeași căciulă pe cap, care devine un simbol „înalt” care arată autoritatea bărbaților când este purtată de călugărițe catolice, este denigrată ca un semn de „opresiune” când este purtată de femeile musulmane ca protecție… Aceasta este una dintre cele mai mari contradicții ale societății noastre de astăzi…

Note de subsol:

1. Menachem M. Brayer, Femeia evreică în literatura rabinică: o perspectivă psiho-socială (Hoboken, N.;: Ktav Publishing House, 1986) p. 223.

2. Ibidem, pp. 316-317. Vezi şi Swidler, op. cit., pp. 121-123.

3. Ibidem, p. 139.

4. Susan W. Schneider, Jewish and Female (New York: Simon & Schuster, 1984) p. 237.

5. Ibidem, pp. 238-239

6. Un mistico ebraico care a apărut în Polonia și în țările vecine în secolul al XVIII-lea, ale cărui principii fundamentale sunt rugăciunea, dragostea și bucuria. Ç.N.

7. Alexandra Wright, „Dudaism” în Holm and Bowker, ed., op. Cit., pp. 128-129.

8. Clara M. Henning, „Dreptul canonic și lupta sexelor” în Rosemary R. Ruether, ed., Religie și sexism: Imaginea femeii în tradițiile iudaică și creștină (New York: Simon and Schuster, 1974), p. 272.

9. O comunitate care, în anul 1540, s-a organizat ca un curent separat în Olanda și Germania de Nord-Vest, din cauza opiniilor sale despre botez, care diferau de concepțiile protestante generale, și care a fost ulterior obligată să emigreze, în special în America. Fiecare comunitate trăiește sub propria sa conducere; nu au un lider suprem. Numai adulții sunt botezați; pentru a îndeplini cu strictețe poruncile lui Isus, ei nu merg la armată nici nu depun juramente. Arată toleranță și compasiune față de alte comunități și religii. Ç.N.

10. Donald B. Kryabill, Enigma culturii amish (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1989) p. 56.

11. Khalil Gibran, Thoughts and Meditations (New York: Bantam Books, 1960) p. 28.

12. The Times, 18 noiembrie 1993.

Cu salutări și rugăciuni…

Islamul prin întrebări