– Știm că animalele nu au conștiință și că nu sunt capabile de raționament ca oamenii. Cu toate acestea, în povestea lui Solomon cu animalele și în povestea lui Hudhud, animalele sunt înțelese ca ființe conștiente.
– Care este semnificația sau înțelepciunea din spatele faptului că animalele sunt prezentate ca fiind atât de conștiente în aceste povești?
– Oare, dacă am cunoaște limbile lor, ar putea toate animalele să comunice cu noi în acest fel?
Dragul meu frate,
Consciența la animale,
este un mic ghid despre propriile lor traiectorii de viață.
Călătoria ființelor umane și a animalelor, care începe cu o sămânță codificată, exprimă aspectele lor fizice. Unei părți dintre aceste ființe li s-au acordat doar conștiință și simțuri, în timp ce altei grupe li s-a acordat, în plus, rațiunea. Animalelor li s-au acordat doar simțuri și conștiință.
Omul, pe de altă parte, este dotat atât cu sentimente și conștiință, cât și cu rațiune.
Într-adevăr, Coranul afirmă că chiar și ființelor inerte li s-a acordat o anumită formă de conștiință, pe care noi nu o cunoaștem, care le permite să-și îndeplinească sarcinile lor:
„Apoi, în două zile, a modelat cerurile în șapte straturi și a revelat fiecărui cer scopul său propriu.”
(Fussilet, 41/12)
Această realitate este subliniată în versetul care urmează. De asemenea;
„Domnul a inspirat albinele, spunând: „Construiți-vă cușete (peste) în munți, în copaci și în cărnișele pe care le-au construit oamenii. Apoi, hrăniți-vă cu tot felul de fructe și urmați cărțile pe care Domnul v-a arătat-o pentru a vă răspândi.” Din burta lor iese un lichid de diverse culori, care este un remediu pentru oameni. Într-adevăr, în asta este un semn pentru cei care meditează.”
(Nahl, 16/68-69)
Din aceste versete se înțelege că și lucrurile inanimatate sau animalele au o conștiință specifică legată de activitățile lor. Conștiința omului este largă și generală, pe când a animalelor este restrânsă și specifică.
– Cu toate acestea, Hudhudul profetului Solomon (as) ocupă o poziție privilegiată. Întrucât, profetul Solomon:
„Doamne! – rugă-se el – iartă-mă și acordă-mi o domnie care nu va fi acordată nimănui altuia după mine. Căci Tu ești Cel care acordă daruri în abundență!”
(Sad, 38/35)
a rogat cu rugămintea menționată în versetul din Coran, iar Allah a acceptat rugămintea sa. Iată că păunul este o reflectare a acelei rugăminți.
Sau, având doar o conștiință rudimentară, suficientă pentru a-și îndeplini funcțiile specifice ca animal, –
așa cum se recunosc credincioșii de la politeiști –
Nu este posibil ca el să manifeste această conștientizare nici măcar în privința unor probleme care nu îl interesează prea mult…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
