Dragul meu frate,
Al cincilea președinte al Direcției Religii a Republicii Turcia, teolog specializat în jurisprudență islamică și exegesis coranică.
S-a născut în 1883 (1300 Rebîülevvel, 1299 Rûmî), fiul lui Hacı Ahmed Efendi și al Muhîbe Hanım. După moartea tatălui său în copilărie, a fost crescut sub tutela unchiului său, Abdürrezzak İlmî Efendi, profesor la Medresele Ahmediyye din Erzurum și locotenent-șerif. A studiat cu unchiul său și cu Narmanlı Hüseyin Efendi, muftiul din Erzurum. După moartea celor doi profesori, în scurt timp de la una la alta, s-a mutat la Istanbul (1908) și a urmat cursurile lui Tokatlı Şakir Efendi, profesor la Fatih, obținând licența (1909). De asemenea, a obținut certificatul de profesor, trecând examenul organizat de Ministerul Învățământului (1912). Între timp, a absolvit Medresetü’l-kudât (1913). Ömer Nasuhi Bilmen, care cunoștea foarte bine araba și persana, și care scria poezie în trei limbi, inclusiv turca, a manifestat interes și pentru franceză, pe care a învățat-o la un nivel care îi permitea să traducă.
În iulie 1913, a fost numit secretar-șef la Fetvâhâne-i Âlî. A fost promovat la funcția de secretar-șef principal un an mai târziu, devenind membru al Hey’et-i Te’lîfiyye în august 1915. La 18 mai 1916, a fost numit profesor de jurisprudență la Dârülhilâfe Medresesi Kısm-ı Âlî, iar în aprilie 1917, a fost transferat la Mahkeme-i Temyîz Şer’iyye Dairesi, unde a fost responsabil de rezumarea comunicărilor referitoare la moștenire. A fost însă repus în funcția de membru al Hey’et-i Te’lîfiyye în mai 1920. În 1922, a fost transferat la Meclis-i Tedkîkāt-ı Şer’iyye, iar în același an, odată cu desființarea acestui organism, a continuat să predea. În 1923, a devenit profesor de teologie la Sahn Medresesi, dar și această medresă a fost închisă un an mai târziu. La 14 februarie 1926, a fost numit secretar la Mütfülükul Istanbul, pensionându-se la 6 aprilie 1961, fără să fi împlinit un an de serviciu. Pe parcursul lungii sale cariere, Ömer Nasuhi Bilmen a predat morală și cetățenie la liceul Dârüşşafaka timp de aproape douăzeci de ani. A predat jurisprudență și teologie la Școala Imam-Hatip din Istanbul și la Institutul Superior de Studii Islamice. A continuat să desfășoare activități științifice pe tot parcursul vieții, scriind un comentariu biblic în opt volume după pensionare.
Din momentul numorii sale ca mufti al Istanbulului și pînă la moartea sa, a fost principala sursă de încredere a populației musulmane din Turcia în materie religioasă, datorită autorității sale științifice și morale, precum și a pietății sincere și a umiliniei sale. A câştigat respectul şi afecţiunea tuturor, reprezentând cu măiestrie şi demnitate şcoala de gândire Ahl-i Sunnet în credinţă, cult şi moral. Fără îndoială, a jucat un rol important şi faptul că a rămas în afara politicii active pe tot parcursul vieţii sale. De fapt, motivul real al plecării sale din funcţia de preşedinte al Direcţiei Religioase, după doar zece luni, a fost tentativa guvernului de la acea vreme de a instrumentaliza pe Ömer Nasuhi Bilmen în scopuri politice, în privinţa rugăciunii de dimineaţă în turcă şi a altor chestiuni similare. Întrucât Bilmen, ca şi predecesorii săi, era inflexibil în privinţa problemelor religioase. Astfel, în anii 1960, împotriva cercurilor care depuneau mari eforturi pentru a menţine imaginea reformei religioase pe agenda Turciei, el declara: „Poate fi reformă într-o religie care nu este coruptă?”, apărând cu măiestrie şi curaj originalitatea şi universalitatea principiilor de credinţă, morală şi drept ale Islamului.
Membresia sa de cinci ani în Hey’et-i Te’lîfiyye i-a conferit lui Ömer Nasuhi Bilmen o pregătire juridică completă. Materialul pe care l-a compilat și sistematizat acolo l-a valorificat în lucrarea sa. Această carte a provocat un mare ecou în cercurile academice la momentul publicării. O altă lucrare importantă care i-a adus recunoaşterea la nivel naţional în Turcia este Marele Catechism Islamic. Ömer Nasuhi Bilmen este unul dintre puţinii savanţi care, provenind din vechea generaţie de profesori, s-a dedicat compilaţiei în perioada Republicii. Deşi vorbea dialectul Erzurum, stilul pe care îl folosea în lucrările sale era dulce, dar solid, aproape perfect. Poeziile sale în turcă şi persană, scrise în tinereţe, sunt de asemenea remarcabile din punct de vedere al sentimentelor, gândurilor şi măsuri.
care a petrecut o mare parte din viața sa scriind și a scris numeroase lucrări în domeniul științelor islamice fundamentale
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
