Ați putea să-mi dați informații despre condițiile de acceptare a pocăinței și despre rugăciunea de pocăință-iertare?

Detalii despre întrebare

– S-au șters păcatele din cartea de însemnări a faptelor mele prin pocăința mea?

Răspuns

Dragul meu frate,

În sura Al-Imran se găsește un verset care are următorul sens:


„Și aceia care, când săvârșesc un păcat sau se nedreptățesc pe sine, Își amintesc de Allah și Îl roagă să le ierte păcatele, și nu insista în mod deliberat în păcatul pe care l-au săvârșit. Aceia vor primi ca răsplată iertare de la Domnul lor, și grădini de paradis, sub copiii cărora curg râuri, unde vor locui veșnic. Ce răsplată minunata pentru cei care fac fapte bune!”

1

Prin urmare, ca o pocăință să fie acceptată, ca un păcat să fie iertat, este necesar ca, în absența oricărei scuze, să nu se insiste în acel păcat. Ce se întâmplă dacă o persoană continuă să cometa un păcat, invocând ca scuză incapacitatea de a-și domina propriile dorințe sau temerile de reacția celor din jur? Traducerea unui hadit (traditie islamica) pe acest subiect este următoarea:


„Când un credincios comite un păcat, apare o pată neagră în inima lui. Dacă renunță la acel păcat și cere iertare lui Allah, inima lui se curăță de acea pată neagră. Dar dacă continuă să păcătuiască, acea pată neagră se mărește. Iată ce se spune în Coran…”

‘păcatul acoperă inima’

în acest sens.”

2

Da,






În fiecare păcat se află un drum care duce la blasfemie.

cuvintele exprima o realitate importanta.

Iată cum:

Omul care continuă să cometa un păcat se obișnuiește cu el cu timpul, ajungând să nu mai poată renunța. Această obișnuință îl conduce treptat spre pericole spirituale tot mai mari. Ajunge să creadă că păcatul nu va avea o pedeapsă în viața de apoi, chiar că iadul nu ar trebui să existe. Cu alte cuvinte, sămânța păcatului care răzbate în inimă se poate transforma cu timpul – Dumnezeu ferească – într-un arbore de zakkum.3

Pentru a nu fi expus la un astfel de pericol și a nu cădea în capcanele diavolului, este necesar ca omul să se disciplineze, renunțând cât mai curând la păcatul care cere pocăință.



Note de subsol:

1. Al-Imran, 3/135-136.

2. Ibn Mace, Zühd 29.

3. Lem’alar, p. 7; Mesnevî-i Nuriye, p. 115.

Click here for more information:



ÎNĂLŢARE ÎN CREDINŢĂ…


– Pocăința de păcate


Cu salutări și rugăciuni…

Islamul prin întrebări

Maj Palune Pućhimata

Pućhipen E Divesesqo