– Când putem să vizităm morții (mormintele)?
Dragul meu frate,
Întrucât corpurile se descompun și se transformă în pământ, iar sufletele rămân nemurite.
„lumea spiritelor”
Viața de după moarte, numită și viața de dincolo, este un aspect al necunoscutului. O persoană vie se află într-o lume separată de cea a celor care au trecut în lumea de dincolo. Ceia ce se află în lumea de dincolo au propria lor viață, simțind plăceri, dureri, bucurii și tristeți. Însă cei care se află încă în lumea materială nu pot percepe cu simțurile lor normale viața sufletului după moarte, ceea ce simte și cu ce se confruntă acolo. Aflăm despre acest aspect doar de la Profetul (pace fie cu el), care cunoștea adevărurile divine.
Din hadisurile Profetului (pace fie cu el) înțelegem că sufletele credincioșilor se întâlnesc în lumea de dincolo. De asemenea, din tradiții reiese că morții primesc vești de la cei vii și văd pe cei care merg la mormanele lor. Ei pot recunoaște de la cine provin rugăciunile și darurile spirituale adresate lor. Sufletele credincioșilor, aflate în binecuvântare și libere, pot circula liber. Însă sufletele necredincioșilor și ale credincioșilor cu multe păcate sunt ocupate cu chin.
Este posibil ca morții să vină acasă când li se recită Coranul sau în momente normale. Însă este dificil de spus acest lucru despre fiecare mort.
Întâlnirile Între Morți în Lumea Berzah:
Umorile din lumea Berzah se împart în două categorii: cele aflate în binecuvântare și cele aflate în chin. Potrivit explicației lui Ibn al-Qayyim, umorile aflate în chin nu au ocazia să se întâlnească. Ele sunt ca niște prizonieri. Dar umorile libere, cele aflate în binecuvântare, se întâlnesc, se vizitează reciproc, discutând despre evenimente din lumea fizică, trecute și viitoare. Fiecare umor se află alături de prietenii săi de același nivel și cu aceleași merite. Umorul Profetului Muhammad (pace fie cu el) se află în Refiku’l-A’lâ (cel mai înalt nivel).
În Sura Nisa:
„Cei care ascultă de Allah şi de Profet, aceştia vor fi alături de profeti, martiri, sidiqi şi sâlihi pe care Allah i-a binecuvântat. Ce companie minunata vor avea!”
(1)
a fost hotarât că această uniune
în lumea de pe pământ, în lumea de dincolo (Berzakh) și în lumea de apoi (Ahiret)
există în trei locuri. În toate aceste trei lumi, persoana este alături de cel pe care îl iubește. (2)
Acest verset din Coran anunță că sufletele se vor reîntâlni în lumea de dincolo. Istoricul revelării acestui verset relatează următorul eveniment:
Unul dintre Companioni s-a întristit și a plâns, gândindu-se că, după moarte, poziția Profetului (pace fie cu el) va fi mult mai înaltă decât a lor, și că vor fi separați de Profetul (pace fie cu el). Profetul Muhammad (pace fie cu el) l-a întrebat despre motivul tristeții sale:
„Nu putem suporta să fim despărțiți de tine în lumea asta, O Profetule al lui Allah. După moarte, poziția ta va fi mai înaltă decât a noastră, deci nu te vom mai putea vedea. Cum vom putea suporta despărțirea de tine?”
și-a mărturisit durerea. După acest eveniment, a fost revelat versetul de mai sus (3), care anunță că cei care iubesc pe Allah și pe Profetul Muhammad vor fi alături de Profetul Muhammad (pace fie cu el) în lumea de dincolo și în viața de apoi, la fel ca în lumea de acum.
Dumnezeu, în Coran, în Sura Al-Imran, vestește că martiri sunt vii și că se hrănesc la Domnul lor, că celor rămași nu le este frică nici tristețe, ci că se bucură de binecuvântarea și harul lui Dumnezeu.(4) Acest verset indică faptul că sufletele din lumea de dincolo se întâlnesc și comunică. Întrucât versetul menționează…
„yestebşirûn”
cuvânt,
„vor să li se dea o veste bună”
așa cum înseamnă,
„se bucură și se felicită reciproc”
înseamnă că (5) Întrucât își dau ve primesc vești bune, înseamnă că se văd și vorbesc.
Abu Hureira a relatat că Profetul (pace fie cu el) a spus:
„Cu siguranță, locuitorii raiului vor fi acolo.”
(în rai)
se vizitează reciproc.”
a spus că a fost rugat să facă acest lucru.(6)
S-a comunicat că sufletele credincioșilor vor fi în Rai în lumea de dincolo. Prin urmare, este posibil ca prin „cei din Rai” din acest hadis să se fi înțeles cei care se află în Rai în lumea de dincolo. Această interpretare a hadisului este confirmată și de următorul hadis, transmis de Umm Hani, fiica lui Abu Talib (40/660): Într-o zi, Umm Hani a întrebat pe Profetul (pace fie cu el):
„Ne vom mai vedea și ne vom mai vizita după moarte?”
Iată răspunsul profetului Muhammad (pace fie cu el):
„Rochișorul devine un pasăre care mănâncă din fructele paradisului. Iar în Ziua Judecății, fiecare rochișor intră în propriul corp.”
(7)
Din acest răspuns se înțelege că sufletele credincioșilor se întâlnesc în Rai.
Într-un hadis transmis de Ibn Abi’d-Dunya, Rasulullah (s.a.v.) a spus:
„Se cunosc morții între ei?”
La întrebarea: „…”, răspunsul Profetului (pace fie cu el) a fost:
„Da, jur pe Allah, căruia aparține sufletul meu, că ei se cunosc reciproc, aşa cum păsările se cunosc pe vârfurile copacilor…”
(așa cum îi cunosc)
se cunosc reciproc.”
așa cum a fost relatat.(8) Această întrebare a fost pusă de mama lui Bișr ibn Barâ’ ibn Ma’rûr, un companion al Profetului, iar aflând că morții se cunosc și se recunosc, s-a grăbit la Beni Seleme, la cineva pe moarte, și i-a transmis salutul fiului ei, Bișr.(9) Într-o altă relatare a hadith-ului, sufletele care se vor întâlni și recunoaște în Paradis ca păsările…
„spirite bune”
a fost menționat că sunt.
Când Büâl ibn Rebâh (m. 20/641), din rândul Sahabilor, se pregătea să moară, soția lui a început să plângă și să strige. Atunci, Bilal a spus:
„Ce mare bucurie, ce mare fericire. Adică voi ajunge la iubitii mei, la Muhammad și la grupul lui.”
începe să spună: (10) Bilal, în acest loc, vestește că se va reîntâlni cu Profetul (pace fie cu el) și cu ashabii săi în Barzakh (lumea de dincolo) și că, la fel ca în lumea fizică, vor fi împreună și acolo. (11) Cu aceste cuvinte, el îi amintește soției sale că nu ar trebui să plângă și să se întristească, ci să se bucure.
Într-un hadis-i-şerif transmis de Beyhakî cu un lanț de transmisie bun, de la Ibn Abbas, se relatează că sufletul credinciosului care răspunde bine la interogatoriul din mormânt va fi alături de ceilalți credincioși.(12)
Tot de la Beyhakî
„Ramurile credinței”
în relatarea pe care a transmis-o de la Ali ibn Abi Talib, profetul (s.a.v.) a spus:
„Au fost doi credincioși și doi necredincioși prieteni. Unul dintre credincioși a murit. Când a fost anunțat că va intra în Rai, s-a amintit de prietenul său și a spus:”
„Doamne, prietenul meu, [numele], mă sfătuia întotdeauna să-ți ascult pe tine și pe Profetul tău, mă sfătuia cu bine și mă avertiza de rău…”
și roagă pe Dumnezeu să nu-l lase să se rătăcească după el și să-i dea aceleași binecuvântări pe care le-a primit el.” Apoi, când celălalt prieten moare, sufletele lor se reunesc și spun una alteia: „Ce frate bun, ce prieten bun și ce amic bun.”„Când unul dintre cei doi prieteni necredincioși moare și este informat despre pedeapsă, celălalt prieten se amintește de el și spune:
„Doamne, prietenul meu mă tot îndemna să Îți disobedi, Ție și Profetului Tău, mă tot îndemna să fac rău și să nu fac bine. Doamne, nu-l călădori pe drumul drept după mine, ca să vadă chinul pe care eu l-am văzut, și să Îți fie mânios, cum Îți e mie.”
Apoi, celălalt moare, iar când sufletele lor se reunesc, ei îşi spun reciproc:
„Ce frate rău și ce prieten rău.”
spun ei.”(13)
Din acest lucru se deduce că sufletele celor buni și celor răi se întâlnesc în lumea de dincolo.
Potrivit versiunii relatată de Suyûtî și Beyhakî a hadisului despre îngrijirea atentă a îmbrăcămintei mortuare a celor decedați, transmisă de Abu Katâda și Jâbir:
„Cu siguranță, ei se vor vizita reciproc în mormintele lor.”
apare și fraza (14).
Beyhakî
„Şu’abu’l-Iman”
După ce a relatat hadisul lui Abu Katâda (54/673), el a spus că acest hadis este în acord cu versetele 3/169-170 din Al-Imrân, care vestea că martirilor li se va da de mâncare. (15)
Și faptul că, în Noaptea Mirajului, profetul (pace fie cu el) l-a întâlnit pe Adam (pace fie cu el) în ceruri, iar Adam (pace fie cu el) a văzut niște umbre la dreapta și la stânga lui, și că, când a întrebat cine sunt aceia, i s-a spus că sunt spiritele celor care vor merge în rai și în iad (16), arată că în berzah se află spiritele celor buni și celor răi.
-Așa cum a spus și Hazrat Ali-
este o dovadă că vor fi împreună.
O altă dovadă a faptului că sufletele se întâlnesc și comunică în lumea de dincolo este un hadis care relatează că sufletul credincios, ridicat la ceruri după moarte, este întâmpinat de cei care au merite de milă și că aceștia vor întreba despre lumea de aici și despre cei din ea. Profetul (pace fie cu el) a spus, conform unui hadis transmis de Abu Ayyub al-Ansari:
„Când sufletul credinciosului este luat, el este primit de cei care fac parte din mila lui Allah.”
(17)Când un credincios vine să-i viziteze pe ceilalți credincioși, aceștia se bucură mai mult decât ar face-o cineva care ar recâștina un fiu sau o fiică plecată de mult, și-l primesc cu bucurie, întrebandu-l cum se mai face, etc.
(Îngerii care aduc sufletul celui care tocmai a murit) spun:
– Lăsați-l, dați-i o pauză să se odihnească. Căci era în mare suferință. Spuneți-i:
– Dacă el/ea a murit înainte de mine, atunci;
– Înalăllāh wa-inā ilayhi rāji’ūn (noi aparținem lui Allah și la El ne vom întoarce), a mers în Hāwiyā (îngărzitul infern de foc), locul de reședință veșnică. Ei spun: „Ce loc rău și ce rău educatori!” (18)
Se relatează că Abdullah ibn Mubarak a spus în acest sens: „Înmormântații așteaptă vești. Când un mort ajunge acolo, îl întreabă: „Ce a făcut el, ce a făcut el?”. Când se spune despre cineva: „El a murit, nu a venit la voi?”, ei spun: „Innallillahi wa innallahi ilayhi raji’un” (Întru Dumnezeu suntem și la El ne vom întoarce) și adaugă: „El a mers pe altă cale decât a noastră.” (19)
Și Sa’id b. el-Müseyyeb (m. 94/712), din generația de discipuli ai Profetului, a spus:
„Când un bărbat moare”
(care a decedat anterior)
copilul îl primește pe tatăl său ca pe un străin care revine de la o călătorie lungă.”
a declarat. (20)
Aceste hadisuri și relatări care indică faptul că morții se întâlnesc în lumea de dincolo și primesc vești despre cei care s-au alăturat lor recent, sunt susținute de alte relatări care spun că faptele copiilor, nepoților și rudelor apropiate vor fi prezentate părinților și rudelor lor din mormânt, iar aceștia vor fi bucuroși din cauza bunelor faptele rudelor lor, și vor fi tristați din cauza răutăților lor.
Înmormântații sunt conștienți de faptele rudelor și prietenilor pe care i-au lăsat în urmă, bucurându-se de faptele lor bune și întristindu-se de cele rele. (21) O tradiție autentică relatează că Mujahid a spus despre acest lucru:
„Beneficiile pe care le aduce un copil bun după moartea părinților săi în mormânt”
(salăh)
este vestit.”
(22)
Se transmite că Said ibn Jubair (m. 95/714) a spus:
„Cu siguranță, morților li se transmit vești de la cei vii. Nu există nimeni care să nu fi pierdut vreodată un ființ drag, căruia să nu i se transmită vești de la rudele rămasi. Dacă veștile sunt bune, el se bucură și se simte bine; dacă sunt rele, atunci se întristește.”
(23)
Abu’d-Dardâ, din rândul Sahabilor (m. 32/652), obișnuia să rostească următoarea rugăciune:
„Doamne, mă refugiez la Tine ca să nu fac niciodată un lucru care ar aduce rușine morților mei.”
(24)
Abdullah ibn Mubarak relatează că Abu Ayyub al-Ansarî, un companion al Profetului, a spus:
„Lucrurile făcute de cei vii sunt arătate celor morți. Dacă văd un bine, se bucură și se felicită reciproc; iar dacă văd un rău, spun: „Doamne, întoarce-l de la el!””
(25)
După cum se deduce din faptul că ei întreabă despre cel nou veni mort, nu putem spune că morții sunt personalmente conștienți de cei vii – cu excepția celor pe care Dumnezeu dorește. Prin urmare, înțelegem că ei sunt conștienți de acest lucru prin aflarea de la cei nou veniți care se alătură lor. Aflarea de la cei nou veniți indică faptul că sufletele comunică și vorbesc între ele în lumea de dincolo.
Umorile suflete ale celor decedați se întâlnesc și comunică în lumea de dincolo. Este posibil ca cei vii, care încă nu au murit și trăiesc pe pământ, să comunice cu cei din lumea de dincolo? Și au cei vii vreo relație cu morții? Să ne concentrăm acum pe acest aspect:
Întâlnirile celor vii cu cei din Berzah:
Întâlnirile celor vii cu cei din lumea de dincolo se pot desfășura în două moduri: în stare de veghe sau în somn.
Cel mai mare exemplu și dovada posibilității de a vedea pe cineva în timp ce este viu sunt hadisele care relatează că Profetul (pace fie cu el) a întâlnit spiritele unor profeți în timpul Mi’rajului și care învață vizitarea mormintelor.
Dumnezeu, în Coran, adresezându-se Profetului Muhammad (pace fie cu el), spune:
„Întreabă-i pe profetii pe care i-am trimis pe pământ înainte de tine: „Avem noi, oare, în afară de Rahman, zei pe care să-i adorăm?”
(26)
spune. Unii exegeți consideră că verbul de interogare din acest verset se referă doar la
Învățătura despre Isrā și Mi’rāj
în timp ce unii spun că este specific nopții respective,(27) alții au interpretat versetul ca Allah, înălțatul, oferind Profetului (pace fie cu el) posibilitatea de a vorbi cu profeții precedenți oricând dorea. Potrivit celor care susțin a doua opinie, formularea absolută a versetului nu ar trebui limitată la noaptea Învățării (Isra) și Învățării (Mi’raj).
(înregistra)
Aceasta ar fi o interpretare greșită. Și este mai corect să se înțeleagă versetul așa cum este, adică să se spună că Profetului (s.a.v.) i se va da această posibilitate oricând o dorește.(28)
Întâlnirea Profetului (pace fie cu el) cu profeții precedenți în timp ce era încă în viață este un eveniment posibil. Și nu reprezintă nicio dificultate din punct de vedere al puterii lui Allah. Acest eveniment s-a petrecut prin voința lui Allah, Profetul (pace fie cu el) întâlnindu-se cu spiritele altor profeți în noaptea Mi’raj, în timp ce era treaz, la Bait al-Maqdis (Mescid-i Aksa din Ierusalim). Ulterior, sigure informații indică că s-a întâlnit și a vorbit cu unii dintre ei în lumea cerurilor (semavât). (29)
Tot din tradiția lui Omar (r.a.) se transmite un hadis în care Profetul (s.a.v.) relatează că Moise (a.s.) a rugat pe Dumnezeu să-l lase să se întâlnească cu Adam (a.s.), iar Dumnezeu, în timp ce Adam (a.s.) era încă viu și treaz, i-a arătat pe Adam (a.s.) lui Moise (a.s.), care au purtat conversație. (30)
Întâlnirea cu ființe din lumea de dincolo, în timp ce sunt vii și treji, nu este permisă decât celor cărora Allah le-a acordat acest privilegiu, cu excepția profeților. În acest sens, se relatează multe povești despre slujitorii lui Allah, care au avut ocazia să se întâlnească cu Profetul (pace fie cu el) și cu alte personalități importante. (31)
Vizitatorului la mormânt
„vizitator”
, vizitată
„măsură”
Faptul că se spune că cel vizitat este „mezûr” (cel vizitat) indică că cel vizitat aude și recunoaște vizitatorul în timpul vizitei. Întrucât, dacă cel vizitat nu ar recunoaște vizitatorul, nu ar fi numit „mezûr”. Mai mult, Profetul (pace fie cu el) a învățat regulile de politețe în timpul vizitelor, predând să se ofere salutări morților la intrarea în cimitir, ceea ce indică relația lor cu cei vii. (32)
Potrivit lui Ibn al-Qayyim, visurile în care cei vii văd pe cei din lumea de dincolo fac parte din visurile bune, care sunt o parte a profeției, și exprimă cunoștință (33). Ibrahim Hakkı Erzurumlu a spus de asemenea:
„A vedea morții în vis, fie cu bine, fie cu rău, înseamnă a cunoaște exact starea lor. Acest lucru se face fie pentru a informa despre starea mortului, fie pentru a-l trezi…” (34)
spunând că a vedea morți în vis indică faptul că visul este un vis veridic.
Prin vis sau har
-în afara profetilor-
Potrivit teologilor, aceste discuții și observații nu pot fi considerate dovei generale, ci doar dovei personale (pentru cel care le-a văzut). Menționarea lor aici are doar scopul de a indica posibilitatea lor.
Întâlnirea celor vii cu cei din lumea de dincolo în vis se produce ca un dar de la Dumnezeu, ca urmare a dorinței unuia dintre ei și a rugămintei adresate lui Dumnezeu pentru anumite scopuri. Ca exemplu de dorința celor vii de a se întâlni – dorință pe care o avem cu toții și pe care mulți credincioși o realizează – putem lua dorința de a-l vedea pe Profetul Muhammad (pace fie cu el) în vis, sau dorința de a-i vedea în vis pe cei dragi care au plecat din lumea aceasta.
Ibn al-Qayyim a spus:
„A se vedea în vis cu morții și a schimba informații cu ei; a primi de la ei vești precum: „Acolo, în acel loc, este un comor, în alt loc este altceva, acel lucru se va întâmpla aşa, vei veni la noi la acel moment…”, și ca aceste vești să se adeverească, indică realitatea acestui vis.” (35)
Potrivit tradiției, Sa’b ibn Cissâme şi Avf ibn Mâlik (m. 73/692), din rândul Sahabilor, au fost frați şi au convenit să se informeze reciproc şi după moartea lor. După un timp, Sa’b moare. Într-o noapte, Avf visează că Sa’b vine la el, ca şi cum ar fi viu, şi îl întreabă cum a decurs judecata şi interogatoriul. Sa’b răspunde că totul este bine şi laudă pe Allah. Avf observă apoi o pată neagră pe pieptul lui Sa’b şi îl întreabă de ce. Sa’b explică că a împrumutat zece dirhemi de la un evreu şi indică locul unde se află banii, rugând pe Avf să i-o dea proprietarului. Anunță şi moartea pisicii din casă şi a fiicei sale, profeții care se împlinesc. Dimineața, Avf merge la casa prietenului său şi găseşte banii exact unde i-a indicat Sa’b, pe care i-a dus apoi evreului. Evreul confirmă că a împrumutat bani de la prietenul său decedat şi suma. Avf, înțelegând că visul era adevărat, îndeplineşte testamentul prietenului său din vis şi îi dă banii evreului. (36)
Note de subsol:
1. Nisa, 4/69.
2. Ibn al-Qayyim, ar-Ruh, p. 17; Suyuti, Büşra’l-Keîb, vol. 147 b; Hasan al-‘Idvi, p. 74; Rodosizade, Ahval-i Alem-i Berzah, manuscris, Istanbul, Biblioteca Süleymaniye, vol. 19 a.
3. Ibn al-Qayyim, op. cit., p. 17; Ibn Kathir, Tafsir, vol. I, p. 522; Rodosîzâde, op. cit., p. 19 b.
4. Vezi Al-u Imran, 3/169-170.
5. Mu’cemu’l-Vasit, vol. I, p. 57; Atay Kardeşler. Dicționar arab-turc, vol. I, p. 128; Abnu’l-Kayyim, op. cit., p. 18.
6. A. b. Hanbel, Musnad. vol. II, p. 335.
7-. A b. Hanbel. Müsned. vol. VI, p. 425; A Siracuddin, op. cit., p. 106-107.
8. Suyûtî, B. el-Keib, vol. 144 b.
9. A. Siracuddin, op. cit., p. 107; Ibn al-Qayyim, op. cit., p. 19.
10. Suyûtî, B. el-Keib, vol. 148 b.
11. Abdullah Siracuddin, în vârstă de 107 ani.
12. Vezi Suyûtî, Şerhu’s-Sudûr. v. 53 a.
13. Suyûtî, Şerhu’s-Sudûr, vol. 38 b; vol. 173 b.
14. Suyûtî, Büşra’1-Keib, vol. 147 b; Suyûtî, Şerhu Süneni’n-Nesâî, vol. IV, p. 34; Hasan el-‘Idvî, op. cit., p. 73; Abdullah Siracud
15. Suyûti Ş.Sünen’n-Nesâî, vol. W, p. 34; H. el-‘Idvî, op. cit., p.73.
Referitor la hadisul despre Miraj (ascensiunea profetului Mahomed la cer), vezi: Al-Buhari, Sahih, Salât, 1, vol. I, p. 91-92; Al-Mussalimi, Sahih, imân, 74, vol. I, p. 148; A. b. Hanbel, Musnad, vol. V, p. 143; Ibn Kesir, Al-Bidaya wa’n-Nihaya, vol. I, p. 97, Beirut, 1977.
Versiunea 17 a Hadisului, relatată de Abu Hurairah în Sahih al-Bukhari, spune: „Ruhurile credincioșilor sunt aduse pe lângă ei, și ei se bucură ca cei care găsesc pe cineva dispărut”, vezi Abdullah Siracuddin, op. cit., p. 106.
18. vezi Nesâi, Cenâiz, 9, vol. IV, p. 8-9; Suyûti, Ş. Sudur, vol. 37 a; B. el-Keîb, vol. 144 b; İbnu’l-Kayyim, op. cit., p. 20; Rodosîzâde, op. cit., vol. 26a; A Siracuddin, op. cit., p. 106.
19. Ibn al-Qayyim, op. cit., p. 19: Birgivî, R. FÎ Ah. Etfâl al-Müslimîn, p. 85; după ce tratează acest subiect, Birgivî adaugă că cei care mor fără a face testament nu vor putea vorbi în mormânt (barzakh) și nu vor putea răspunde la întrebările locuitorilor mormântului (barzakh). (vezi op. cit., p. 85).
20. Ibn al-Qayyim, op. cit., p. 19; Rodosîzâde, op. cit., p. 25 a.
21. Rodosîzâde, vârsta 7 ani.
22. Ibnu’l-Kayyim, op. cit., p. 12.
23. Hasan el-‘Idvî, op. cit., p. 16, Egipt, 1316.
24. Op. cit., loc. cit.
25. Ibnu’l-Kayyim, op. cit., p. 7; Rodosîzâde, op. cit., v, 8 b.
26. Zuhruf, 43/45.
27. Vezi Ibn Kesir, Tafsir, vol. IV, p. 129.
28. Vezi Abdullah Siracuddin, op. cit., p. 109-110.
29. Referitor la hadisurile pe acest subiect, vezi: Buhari, Sahih, Salât, 1, vol. I, p. 91-92; Enbiyâ, 5, vol. IV, p. 106-107; Muslim, Sahih, Iman, 74, vol. I, p. 148; Fazâil, 42, vol. IV, p. 1845; Nasaî, Sunan, Qiyâm al-Layl, 15, vol. III, p. 215; Ibn Hanbal, Musnad, vol. II, p. 120, 248; vol. V, p. 59, 143.
30. Abu Dawud, Sunan, Sunna, 17, vol. W, p. 226.
31. vezi Abdullah Siracuddin, op. cit., p. 110-113.
32. Ibnu’l-Kayyim, op. cit., p. 8; Rodosîzâde, op. cit., vol. 8 b; Vücûdî, Muhammed b. Abdulaziz, Ahvâl-i Alem-i Berzah, vol. 9 a, manuscris, Istanbul, Biblioteca Süleymaniye, Colecția Halef Ef., Nr. 237.
33. Ibnu’l-Kayyim, op. cit., p. 29; Rodosîzade, op. cit., v. 39 b.
34. Erzurumlu İbrahim Hakkı, Mârifetname, vol. I, p. 60.
35. Rodsizade, vârstă
36. Rodesizade, vârsta
(
Sursă:
Prof. Dr. Süleyman Toprak, Viața în mormânt, pp. 247-258).
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
