Dragul meu frate,
Inițial o ramură a filosofiei, a devenit ulterior o disciplină distinctă, integrând elemente din matematică și informatică. Ca disciplină, a fost fondată de Aristotel, care a influențat clasificarea în două părți propusă de Al-Farabi. Ibn Sina a dezvoltat relația dintre existența temporară și incluziune. Contribuțiile importante în epoca modernă au fost aduse de Frege, Russell și Wittgenstein.
– Logica aristotelică a fost supusă, de-a lungul timpului, la critici importante, atât din Occident, cât și din lumea islamică. Însă regulile generale ale logicii rămân, în general, invariabile. Pot exista doar diferențe în anumite detalii. Ca în orice domeniu de cunoaștere, și logica aristotelică a beneficiat, cu siguranță, de contribuții ulterioare.
Și în lumea islamică, Farabi și Ibn Sina au contribuit la această logică. Lucrările de logică care se predau în medrese și alte lucrări similare sunt identice cu explicațiile acestei logici. Numai în secolul al XIX-lea a fost complet dominată de denumirea sa. Mai târziu, a câștigat popularitate sub denumirea de logică generală.
Un lucru este ceea ce este. Conform acestui principiu, într-o propoziție logică, fiecare concept trebuie să fie identic cu sine însuși.
Potrivit acestui principiu, nu este posibil ca ceva să fie simultan el însuși și altceva.
Potrivit acestui principiu, o propoziție logică este fie adevărată, fie falsă. Nu este posibil ca ea să fie simultan adevărată și falsă. De exemplu, o perioadă de timp este fie noapte, fie zi. Nu este posibil ca în același timp să fie și noapte, și zi. Principiul contradicției nu permite acest lucru.
– Imam Gazali acordă o importanță specială logicii. Potrivit lui, logica este o știință care distinge definițiile și raționamentele corecte de cele incorecte, cunoscutele certe de cele incerte. Logica este măsura tuturor celorlalte științe.
– De asemenea, conform lui Gazali, „ceea ce este versul pentru poezie, gramatica pentru sintaxa, logica este pentru argumentele raționale. Întrucât, ceea ce este ne-ritmic în poezie se distinge de ceea ce este ritmic prin versurile poeziei, iar ceea ce este corect în sintaxa se distinge de ceea ce este incorect prin gramatica, la fel, ceea ce este corect în raționamente se distinge de ceea ce este incorect prin măsura logicii pe care o oferă acest tratat (Miyaru’l-İlm fi Fenni’l-Mantık)…”
– Imam Gazali enunțează regulile logicii.
Din faptul că Aristotel este numit Muallim-i Evvel (Primul Profesor), iar Farabi Muallim-i Sani (Al Doilea Profesor), se înțelege că logică a fost considerată o disciplina fundamentală. Gazali, care în aceeași lucrare afirmă că logica își găsește originea în revelație, numește în lucrarea sa „el-Kıstasu’l-Mustakim” tipurile de analogie, care sunt teme fundamentale ale logicii, și prezintă versete coranice ca dovea.
– Nu am putut găsi niciun punct de vedere al Imamului Ghazali cu privire la wahdat al-wujud. Ibn Arabi, considerat a fi sursa principală a acestui curent, s-a născut cu aproximativ cincizeci şi cinci de ani după moartea lui Ghazali. Aceasta este o constatare remarcabila şi din alt punct de vedere.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
