Dragul meu frate,
Se spune că aceste întrebări i-au fost adresate lui Şems-i Tebrizi.
O grupă de filozofi s-a prezentat la Mevlânâ Celâleddîn-i Rûmî, declarând că doreau să-i pună niște întrebări. Mevlânâ le-a spus să se adreseze lui Şems-i Tebrîzî. Filozofii s-au dus la el, găsindu-l pe Şems-i Tebrîzî în moschee, demonstrând elevilor cum să facă abluțiune uscată (tayammum) cu o cărămidă. Filozofii au explicat dorința lor, iar Şems-i Tebrîzî le-a permis să-și pună întrebările. Au ales un reprezentant care să formuleze întrebările în numele tuturor.
A început să întrebe:
Şems-i Tebrîzî Hazretleri a spus/a ordonat.
Așa a spus.
Şems-i Tebrîzî a spus/a ordonat.
Așa a spus.
După acest eveniment, filozoful care venise să pună întrebări s-a dus imediat la judecătorul de pe atunci și a depus plângere.
Și; a spus.
Şems-i Tebrîzî a spus/a ordonat.
Judecătorul a cerut explicații. Şems-i Tebrîzî a explicat astfel:
Acea persoană a rămas uimită și a spus:
Şems-i Tebrîzî;
Din nou, mi-a zis. Mi-am zis că-i dau o palmă, și i-am dat.
a comandat.
Când a plecat în pelerinajul Hajj și a ajuns la Medina, a avut loc următoarea conversație cu cei pe care i-a întâlnit: Seyyid Muhammed Bâkır:
– a spus.
– Mă refugiez la Dumnezeu să nu fac o asemenea faptă, domnule. Vă rog, aşezați-vă. Așa cum am respect față de Profetul, tot așa am respect față de dumneavoastră, spuse Imamul Azam. Arătă loc lui Seyyid Muhammed Bâkır. După ce amândoi se așezară, Abu Hanifa începu să vorbească:
– Voi pune trei întrebări.
– Femeia este mai slabă decât bărbatul.
– Ce parte din moștenire îi revine bărbatului, iar ce parte femeii?
– Pârtia bărbatului la moștenire este dublă, a femeii este dublă.
Abu Hanifa (r.a.) întreabă din nou:
– Rugăciunea este mai importantă decât postul.
Abu Hanifa, cel preasfânt, pune a treia întrebare:
– Urina este mai murdara decât sperma.
Seyyid Muhammed Bâkır Hazretleri se ridică de pe loc şi-l îmbrăţişează pe Abu Hanifa. Îl felicită şi-i oferă o cinste.
A fost un om inteligent care nega existența lui Dumnezeu. Preoții creștini, incapabili să-i răspundă, l-au trimis la Basra, spunând: „El va fi trimis la Basra, unde va fi pus la încercare”. A sosit la Basra și a provocat pe toți.
Hammad (întâi discuți cu copiii noștri, apoi, dacă e necesar, te vei întâlni cu savanții) spune, și îl pune față în față cu tânărul (Imam-ul Azam Abu Hanifa). Dehri nu-și poate îngropa orgoliul să discute cu un tânăr pe care îl consideră copil. Își bate cu pumnii în tribună, spune.
Tânărul Numan bin Sabit îl lovește cu arma lui. Dehri, neputând suporta aceste cuvinte, pune prima sa întrebare:
– Este posibil ca ceva care există să nu aibă nici început, nici sfârșit?
– Este posibil.
– Cum ar fi posibil?
– Știi numerele? Ce număr vine înaintea lui unu?
– Nu e nimic.
– Deci, în ce direcție se află adevărul?
– În ce direcție se arunca lumina lumânului?
– Nu se poate face pe o singură parte.
– Nu ar trebui să aibă un loc tot ce există?
– Așa este pentru ființele vii.
– Dacă Dumnezeu există în univers, nu ar trebui să se manifeste undeva?
– Nu se vede.
– Cum se poate nega faptul că laptele conține grăsimi, când este o realitate, doar pentru că nu le vedem? Și eu îți pun o întrebare:
– Sigur că da.
– Deci, ce face el/ea acum?
– Tu ai pus toate intrebările de la tribuna. Lasă-mă pe mine să dau si eu cateva raspunsuri de la tribuna.
– Bine, vino la pupitrul de prezentare.
Acest tânăr, care urma să devină Imamul Azam, urcă pe tribună, spune asta și apoi citește versetul 28 din sura Rahman. Mulțimea începe să rostească istighfar (cerere de iertare) cu un singur glas. Între timp, ateistul dispăruse de mult…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
