Dragul meu frate,
Răspunsul 1:
Dacă un părinte cheamă pe cineva care îndeplinește rugăciuni suplimentare (nafila), (știind că acesta se roagă), rugăciunea acestuia se întrerupe. Dacă părintele cheamă pe copilul său fără să știe că acesta se roagă, întreruperea rugăciunii devine obligatorie.
Dacă se află în rugăciune obligatorie (fard), nu trebuie să întrerupă rugăciunea dacă este chemat de unul dintre părinți. Însă, dacă părinții ceru ajutor din cauza unui pericol, întreruperea rugăciunii devine obligatorie.
Răspuns 2:
Profetul nostru (pace fie cu el) a spus de trei ori, cu multă furie,
„Vai de cel ce a făcut asta!..”
când a spus asta, ashab-ı kiram;
„Cine este el? O, Mesia lui Allah!”
când a întrebat;
„Cel care, crescând alături de părinții săi sau de unul dintre ei, nu intră în Rai, ci ajunge în Iad.”
a spus. (Müslim, Birr, 9).
Cel care îndeplinește îndatoririle sale față de părinții săi, atât în viață, cât și după moarte, le aduce bucurie și primește binecuvântările lor, obține una dintre cele mai mari fericiri din lumea aceasta și din lumea de apoi. Profetul (s.a.v.) vestește că acești oameni vor avea o viață lungă și binecuvântată, că rugăciunile părinților lor pentru ei vor fi cu siguranță ascultate de Allah și că vor ajunge în Rai.
Profetul Muhammad (pace fie cu el) a subliniat importanța responsabilităților copiilor față de părinții lor, spunând:
„Un copil nu va putea niciodată să-și răscumpere datorie față de tatăl său prin niciun bine. Dar dacă îl găsește în stare de sclavie și îl răscumpără, eliberându-l, atunci își va răscumpăra datoria.”
(Buhari, al-Adab al-Mufrad, 6)
Abdullah ibn Mas’ud (r.a.) l-a întrebat pe Profetul (s.a.v.):
„O, Mesia al lui Allah, care este cea mai înaltă din fapte?”
Profetul Mahomed:
„Rugăciune săvârșită la ora stabilită.”
au comandat.
Abdullah ibn Mas’ud a spus: Am întrebat din nou:
„Care este următorul?”
„Este o faptă bună pentru părinți.”
au răspuns.
„Care este următorul?”
am spus.
„Este lupta în slujba lui Dumnezeu.”
au spus.
In concluzie, este necesar să se acorde părinților, mamei și tatălui, tot felul de atenție și bunătate, să se satisfacă toate nevoile lor materiale, să nu li se spună nici măcar un „of”, să li se vorbească întotdeauna cu blândețe, să li se răspundă cu cele mai bune atitudini și comportamente, să nu se supere în niciun fel, să nu se adopte o atitudine care ar putea exprima plictisire. Este necesar să se evite chiar și cea mai mică vorbă care ar putea să le rănească, să se cădească a obține aprobarea lor în toate privințele, să se facă tot posibilul să-i mulțumească, să li se acorde toate serviciile necesare în bătrânețe, să se asigure că primesc tratament și îngrijiri medicale în caz de boală – acestea sunt datoriile copiilor. A fi la dispoziția lor în caz de boală sau imobilitate este un comportament care deschide porțile Raiului.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
